Vis de dragoste, de Franz Liszt

Povestea oricarui om e povestea unui vis de dragoste ce ramane doar vis spulberat de Siberiile vietii... visul de dragoste al oricarui om e povestea unei iubiri ratate, viata oricarui om e povestea unui declin, a unei sanatati subrezite sistematic si inexorabil in drumul catre moarte care ni se pregateste cu atata meticulozitate de bunul Dzeu pe care trebuie sa-L iubim cu toata fiinta noastra de muritori de profesie... Bucuria vietii si a dragostei ne sunt straine pentru ca ne sunt interzise la cota la care visam... Starea noastra normala este starea de disparitie iminenta, este starea de moarte , de boala si tragedie finala... Nu putem fi fericiti in viata si nu putem iubi cu nadejde cand otrava constiintei sfarsitului a tot in mizeria sordidului sfarsit ne e impregnata sistematic in constiinta de bunul Dzeu... Nu putem trai etern ca sfintii caci probabil ar fi insuportabil. Nu putem iubi etern si nu putem fi iubiti asijderi pentru ca totul e scadent pana cand moartea ne va desparti, atat ne ingaduie legile Domnului... Poate ca dupa noi mai ramane cineva sa ne iubeasca, dar cand stim ca va avea aceeasi trista soarta cu a noastra îi putem plange de mila de pe-acum. Astfel, viata si iubirea sunt irespirabile si nedigerabile la cota unui deziderat omenesc de bun simt. Totul ne este potrivnic si a fi pentru noi e o comedie macabra in care cand se trage cortina toti suntem deja macelariti pe scena in aplauzele sfintilor lui Dzeu si a diavolilor asijderi... Mai degraba sa fim mandri ca putem muri si ca devenim astfel pentru toti cei ce raman in viata niste eroi. Nici un om viu nu stie cat dramatism si cat eroism traim cand murim, ca n-avem de-ales... Clipa mortii ne doare si sufleteste si fizic caci e cumplit sa tragi aer in gol si sa nu mai poti respira... Pentru o secunda stim ca murim si e groaznic ca si cum am fi stransi de gat de un gade cu latul. Tineti-va respiratia mai mult de un minut, doua si veti vedea cum e... E groaznic dar e delicios caci de la Domnul vine totul si pentru asta il iubim si-L pomenim in toate sarbatorile... Nu ne ramane decat sa ne indulcim cu credinta ca Dzeu e sincopa dintre doua batai ale inimii noastre care va face infarct. De asta eu n-am de ales si spun, Domnul fie laudat pentru toate cate ni le-a dat sau ne-a luat...