IARNĂ FRUMOASĂ CA O BIJUTERIE DE STICLĂ COLORATĂ

Știam eu că iarna asta nu-i sănătoasă la cap... Întâi a fost stearpă..., fără zăpadă și ger..., cu soare și vreme frumoasă... Apoi au înghesuit-o, au prins-o deodată vremurile și-au lăsat-o borțoasă... A născut de fată mare cvintupleți, adica atâta zăpadă deodată (care bineînțeles că s-a făcut fleşcăraie ca să ne ude ciorapii din încălțări )... Apoi, mai zilele trecute a început să plouă fără rost... Într-un cuvânt, handicapată iarnă...! Și noi mai vrem simandicoşi,  vanitoşi să avem un Craciun fericit și sărbători fericite într-o astfel de iarnă fără scaun la cap...! Vă spun "La mulți ani" prieteni și sărbători fericite într-o astfel de iarnă... Nu am alta mai bună să vă dau căci e sub licența și drepturile de autor ale Lui Dumnezeu iarna asta nenorocită ce v-a dat-o... Sunteți mai fericiți așa...? Nu cred... Dacă era după inima mea vă dădeam o iarnă plină de frumuseți și tandrețe, plină de bunătăți cum e inima mea, sau cel puțin așa cred eu în necugetarea mea lăudându-mă fără rost... Inima mea care nu poate fără voi..., pe când voi puteți să trăiți fericiți o sută de ani fără mine și lumea romantică și desuetă în care v-am invitat naiv și încrezător ca un copil... LA MULTI ANI, PRIETENI...! Deși știu că nu veți fi mai fericiți cu urările mele de complezență... Vechile boli nu vor dispărea din carnea voastră pe care exuberant Dumnezeu ne-a dat-o ca sediu al tuturor bolilor, ci perverse bolile vă vor hărțui necontenit... Cei ce-şi caută o consoartă sau un iubit după inima lor îl vor mai căuta mult... Și părinții care ne mor în brațe... Noi înșine murim insignifiant și scârbiți de o așa porcărie de soluție numită viață pentru tot ce-am însemnat cândva... Să nu fiți triști iubiții mei prieteni... Eu duc o luptă pe viață și pe moarte cu răbdarea Lui Dumnezeu care ne-a dat toate aceste mizerii să înghițim... Și lupt să-L conving să vă dea vouă o soartă mai bună și ceva mai suportabil măcar la anul dacă anul ăsta și toți cei trecuți ni i-am ratat cu toții atât de strălucit... Daca nu-mi dă, îi bag mâna în buzunar și-i fur Lui Dumnezeu pentru voi, dragii mei prieteni o viață mai bună, și un dram măcar, o fărâmă de fericire autentică... Fericirea mea e să fiți voi fericiți..., indiferent dacă asta mă costă să mă cert mereu cu Dumnezeu... Și usturoiul, toate condimentele, toate bunătățile i-au fost furate de cineva din buzunar Lui Dumnezeu și ni le-au adus nouă pe pământ să ne desfătăm. Nu ni le dădea nouă Domnul singur niciodată, păstrând toate bunătățile pentru Cer și pentru prea fericiții Raiului...! Dumnezeu nu-ți bagă în traistă. El nu-ți dă pești ci undițe fără cârlige și fără nadă să pescuiești. Trebuie să-i furi totul ca să ai ceva pe lumea asta...