153) CLOUDUL LUI DUMNEZEU

153) CLOUDUL LUI DUMNEZEU

  1) Oamenii au frumuseți. Au și răutăți dar și frumuseți incontestabile. Frumusețile din oameni sunt în sufletul lor, cât și cele pe care le fac oamenii cu suflet frumos în jurul lor pe fața pământului. Câte frumuseți fac oamenii și câte lucruri mărețe și memorabile ! De-ar face toți oamenii așa ar fi Raiul pe pământ. De aceea iubește Dumnezeu oamenii buni și frumoși și care fac bine. Pentru că-i bucură ochiul avid după frumusețe și bine. E tot ce Lui Dumnezeu îi place la creaturile Lui și cum credeți că Dumnezeu făcea o lume și nu se gândea știind că va fi muritoare, ca să recupereze și salveze în muzeul frumuseților creaturilor Sale într-un cloud toate minunățiile oamenilor care-au fost și vor fi vreodată ? Chit că oamenii se termină și sunt muritori dar toate lucrurile frumoase pe care le-au făcut oamenii și le-or face  vreodată, tot ce este minunat în ei și pe placul și pofta Lui Dumnezeu, El le salvează garantat în Cloudul Lui din cealaltă lume.

  2) Dacă cineva crede că alegând Dumnezeu să trăiască veșnic și că acolo în veșnicia Lui nu s-a gândit și cum să se chivernisească pentru a nu se plictisi și pentru a se relaxa și bucura cu ceva, vă înșelați. Nu poți fi veșnic și nu poți fi Dumnezeu și să nu înnebunești de urât dacă toată ziua trebuie să privești în neștire numai galaxii și găuri negre și nimic altceva. De aceea a creat Dumnezeu oamenii, împrumutându-le din frumusețea și sfințenia Lui, pentru ca oamenii s-o dezvolte și să facă pe această lume lucruri frumoase și memorabile, numai bune pentru ca Dumnezeu să nu se plictisească în acest univers și să aibă cu ce să-și stingă amarul și consume liniștit și nestresat nemurirea. Oamenii cei buni și frumoși sunt fericirea Lui Dumnezeu. Faptul că ei mor și că sunt atât de perisabili și trecători, e o durere și suferință pentru Dumnezeu. Căci o clipă strălucesc și sunt frumoși după care se duc ca și cum n-ar fi fost dar faptele și frumusețile lor nu trebuie să se piardă și să dispară odată cu ei. Asta pentru că așa a zis Dumnezeu și mi se pare corect. Și atunci nu putea să fie altfel. Și atunci Dumnezeu iată că salvează de când e lumea în colecția Sa tot ce este frumos în oameni. Și când este mai supărat și plictisit intră în muzeul colecțiilor Sale unde a salvat frumuseți omenești de la pieire și se delectează, se calmează, îi trece de urâtul acestui univers prea infinit, prea rece și întunecat și prea gol de frumuseți altele decât frumusețile vii omenești. Nici nu vreau să mă gândesc câtă nefericire a strâns Dumnezeu și câtă singurătate atâta amar de timp fără oameni, fără nici țipenie de viețuitoare pe fața pământului până s-a gândit să inventeze oamenii și să se bucure în ascunsul și taina Sa de frumusețile oamenilor salvate de El de la pieire ! Oamenii pot putrezi în pământ, îi pot mânca viermii fără probleme ! Norocul nostru cel mare este că cineva acolo sus ne iubește și cu toți viermii care ne devorează ori jarul pentru cenușa noastră din urnele funerare, lucrurile frumoase și mărețe ale oamenilor sunt nemuritoare pentru că sunt salvate automat în Cloudul Lui Dumnezeu, un loc strict secret în care numai Dumnezeu are acces. Sau mă rog, nu știu care este moneda în Rai, sau fără monedă și fără arginți căci Dumnezeu nu poate fi plătit, poate doar cu rugăminți smerite, doar sfinții mai sunt primiți să se bucure de frumusețile omenești nemuritoare strânse și salvate în colecția Sa de Dumnezeu din iureșul morții care tot seceră la oameni. Să tot mori fericit chiar știind că se va alege praful de viața ta și de acest pământ dar tot ce-a fost frumos în tine și în toți oamenii va rămâne mărturie veșnică în acest univers, salvat de la pieire, spectacol agreabil pentru Dumnezeu și pentru sfinți, pentru enterteinmentul lor cotidian.

  3) Poți îmbătrâni, te poți îmbolnăvi, poți să-ți pierzi chiar și mințile din cauza vârstei. Când știi că tot ce-a fost frumos în viața ta și a tuturor oamenilor va fi salvat și protejat de Dumnezeu să se păstreze de-a pururi undeva și să strălucească undeva într-o sală din Rai unde Dumnezeu se va plimba admirând și sufletul tău ca pe-o floare, mirosind-o chiar, mult după ce tu nu vei mai fi, parcă nu te mai temi atât de moarte și terminare. Pentru ce să te-apuce nostalgia și visarea după sărutatul unei fete de-atunci de foarte demult când erai adolescent, după părul ei cu miros de tinerețe și de grâu, nu de parfum, după pielea ei fină și  caldă pe care-o simțeai vibrând sub mângâierea palmelor tale tremurând, când știi că peste o sută sau cinci mii de ani, Dumnezeu se va opri la acest exponat și această amintire cu tine salvată de El din viața ta și vă va privi cu un zâmbet înțelegător cum eram toți atât de tineri și frumoși și atât de plini de viață și de minunățiile ei ! Și cum să mai fii trist că vei muri când știi că peste alte sute de ani iar va intra Dumnezeu în muzeul frumuseților creaturilor Lui și vă va admira pe tine și pe prietenul tău cum erați copii și vă jucați ca în Rai și toată lumea era a voastră și vă jucați cu săbii din lemn și scuturi din carton și căști din mingi sparte tăiate în două și vă duceați la război contra băieților din blocul vecin și o mai luați pe cocoașă câteodată ! Și iarăși cum să mai fii amărât privindu-te cum ai îmbătrânit când știi că deși erai mic copil când taică-tu ți s-a prăpădit și nici o amintire de la el nu ți-a rămas în minte, dar peste sute de ani iar va intra Dumnezeu în muzeul colecțiilor și frumuseților Sale și se va opri la filmul cu imaginea tatălui tău când te ținea în brațe și îți spunea ceva. Ce îți spunea ? Ei bine, pe filmul salvat de Dumnezeu se va auzi, va auzi Dumnezeu chiar dacă tu nu vei ști niciodată ! Iar asta trebuie să-ți fie singura și cea mai mare bucurie, că ochii Lui Dumnezeu vor poposi cândva câteva clipe și pe cazul tău și pe tot ce a salvat frumos din tine și din toată viața ta ! Asta este singura rațiune pentru care Facerea Lumii are și a avut un sens și anume că tot ce a fost bun și frumos în ea Dumnezeu salvează, de pe un pământ distrus metodic de oameni, de oameni contra oameni, unde nimeni, nici Dumnezeu nu poate face nimic să-i oprească a-l distruge și pământul și pe ei înșiși.

  4) Ne întristăm când vedem atâtea păduri tăiate, oceane umplute de plastic și petrol, animale vânate până la extincție, insule în largul oceanului transformate în halde de gunoi, dar oricât urmele existenței oamenilor ar face rău acestui pământ și oricâte efecte de distrugere aduc atingere pământului și naturii numai pentru că oamenii au vital nevoie și s-au învățat cu un confort sporit care cere sacrificii ale naturii, s-au învățat cu libertatea și cu democrația ca să trăiască și să profite de bunurile naturii, ca să prospere și să fie fericiți cu prețul că distrug natura, o lume fără oameni și fără urmele existenței lor distrugătoare terestre, în general era ternă și tristă. O natură înfloritoare prea protejată de oameni și lipsită de ei era inutilă, era atât de trist dacă pe toată întinderea pământului erau numai animalele necuvântătoare și nici țipenie de om. Numai urlete și răgete auzeai de la animale tâmpe și urât mirositoare sau triluri frumoase de păsări ca excepție, dar nici un cântec și nici o baladă. Credeți că urechea Lui Dumnezeu sensibilă la frumuseți și lirism și poezie care de la El ne vine nu se plictisea lipsită de oameni chiar și cu cele mai frumoase păsări cu trilurile lor încântătoare ? Cele mai frumoase flori, păduri seculare și piscuri mărețe de munți și cascade de zeci și sute de metri ivind curcubee eterne, ele rămâneau mute și nu exprimau nimic, nu făceau natura mai frumoasă dacă nu erau oamenii care să perceapă și prețuiască aceste frumuseți ale naturii și care să cânte atât de frumos despre viața lor, despre natură, imitându-l astfel pe Dumnezeu și înduioșându-l să realizeze ce lume și ce pământ minunat a făcut. Și ce oameni minunați cât și bestii și idioți deopotrivă, ori draci în straie de sfinți îngăduiți cu toții de Creator să fie și să respire pe fața pământului !

  5) Dumnezeu s-a străduit să facă lumea frumoasă dar pentru faptul că nu i-a reușit întru totul, n-avem ce face, n-avem cui găsi o vină. Ceea ce-a făcut urâtă această lume, pe veci și ireversibil atât de urâtă și odioasă sunt cealaltă parte a oamenilor, cei tâmpiți, proști, dilii și nebuni, și ei făcuți și răbdați tot de Dumnezeu. Și bineînțeles că lista continuă cu criminalii, bandiții, pungașii, hoții, escrocii, apoi satrapii, zbirii, despoții și dictatorii sângeroși care împilează și omoară lumi din toate timpurile și pătează onoarea Lui Dumnezeu care s-a ostenit să facă o lume bună și frumoasă și pe care noi o înțelegem a fi Opera Lui de căpătâi în acest univers. Bun. Atunci, o lume cu toți acești diavoli cu chip de om care strică Opera Lui Dumnezeu și care viețuiesc malefic pe suprafața acestui pământ amestecați cu cei buni și care le cauzează acestora atâtea drame și suferințe, totul petrecându-se sub stricta supraveghere a Lui Dumnezeu este un iad îngăduit de Dumnezeu pe pământ. Și pentru ce acest iad terestru ? Poate pentru ca oamenii buni să capete o valoare și o frumusețe prin contrast cu cei răi.

  6) Se poate presupune totuși că nu era musai ca Dumnezeu să tolereze răul și răutatea oamenilor pe pământ, dar a tolerat răul și răutatea oamenilor în mod strategic, pentru ca să sublinieze prin contrast și să dea un preț oamenilor buni copiați culmea, după chipul bun și asemănarea Lui Dumnezeu. Să ne bucurăm totuși că ceva bun din noi și din toți oamenii va fi strâns și prețuit acolo sus undeva în muzeul și Cloudul Lui Dumnezeu. Dacă am avea,  ar merita să dăm o avere ca să vedem și noi o jumătate de oră măcar câte frumuseți a strâns Dumnezeu în colecția Sa, în Cloudul său cu amintiri din viața ta și a tuturor oamenilor buni. Cert este că Dumnezeu nu primește bani pentru intrarea în Cloudul și muzeul frumuseților recuperate ale oamenilor pentru care s-a străduit și e numai meritul Său. Ca să intri în muzeul frumuseților Sale se pare că Dumnezeu reacționează doar la rugăciuni. Și nu din acelea plictisite și stereotipe ci spuse din suflet. Ori nu trebuie să disperi că minuni și frumuseți de la Dumnezeu eternizate în Cloudul din Cer, cel mai probabil nimeni nu le poate reînvia, vedea și gusta de viu, cât trăiește. Pentru că nu stă în putința celor vii să întoarcă timpul înapoi și nici să-l țină în loc. Dar chiar și așa, știind că vei muri,  Dumnezeu a ales ca lucrurile frumoase ale acestei vieți să  le pierzi pentru această viață dar pentru fericirea ta, terapeutic și liniștitor este să crezi că le poți accesa într-o viață viitoare. Dacă crezi, de bine. Dacă nu, măcar știi că în această imensitate a timpului Dumnezeu se va opri un minut și asupra ta, ca ochiul Lui să vadă și să se bucure din tot ce a salvat frumos din tine și din toți oamenii.

  7) Nu trebuie să-l invidiem pe Dumnezeu pentru că este nemuritor și că are acces la atâtea frumuseți și minunății. Este suficient să copiem și să probăm pe pielea noastră câteva din însușirile Sale minunate și vom avea marea surpriză că vom reuși să facem o lume mai bună indiferent pe ce lume, pe lumea asta sau pe lumea cealaltă. Depinde fiecare cum simte și cum crede. Iar bonusul cel mare este că doar astfel vom reuși să fim cât decât fericiți și pe lumea asta și pe lumea cealaltă fiecare după pofta și credința sa.