25) AVOCATUL DIAVOLILOR, CRIMINALILOR, TÂLHARILOR ȘI HOȚILOR
1)
Câți bărbați tandri și frumoși sunt pe lume…! Eroi de telenovele sudamericane care cheamă trupe de mariachi cu chitările lor mari și pălării largi sub balconul iubitelor lor cu obraji îmbujorați și trandafiri roșii în păr. Sunt mulți bărbați tandri și romantici care reușesc să le facă atât de fericite pe femeile lor…! Trăiesc plenar și fermecător poveștile și visurile lor de dragoste încât și Dumnezeu e gelos pe fericirea lor, sătul și obosit până în gât de rugile de mântuire ale tuturor răilor și cruzilor pământului... Eu nu am treabă cu tandrii, romanticii și frumoșii pământului pentru care Dumnezeu plânge nemângâiat că începe să-și piardă din frumusețe față cu concurența lor neloială... Eu mi-am ales altă misiune grea... Eu mi-am ales să mă ocup și să fiu avocatul brutelor de bărbați ai pământului, al celor care își chinuie, bat și disperă femeile, și nu văd că la un metru de ei sunt adevărați îngeri de femei care abia așteaptă puțină viață, puțină înțelegere și mângâiere de la ei... Doamne..., și bărbații urâți pot fi iubiți..., și brutele, insensibilii și criminalii... Toți acești urâți ai pământului trebuie să aibă un imbold de-a înconjura cu căldură și pasiune inimile femeilor lor și o șansă de a li se răspunde cu iubire… Dar în zadar mă chinui cu această muncă de Sisif… Am în mână dosarul de apărare al tuturor acestor criminali și Dumnezeu Judecătorul tot amână acest proces… Astfel, niciodată nu se vor termina dramele și nefericirile femeilor… Veșnic vor fi lacrimi de-ale lor călcate în picioare, pervertite și profanate… Și atunci ele își spun durerea în taină..., în poezii..., iar cea mai mare parte din ele își dovedesc virtutea și se risipesc prozaic în menajul gospodăresc al căsniciei lor… Ele fac munca cea mai silnică și solicitantă a pământului, ele sunt artizanii și intendenții din umbră care gestionează toată chiverniseala și rostul lumii. Bărbații profită de grija și solicitudinea femeilor, de preocuparea lor înnăscută pentru așezarea lucrurilor în regulă la locul lor. Bărbații au munca lor și atât. Trăiesc mulțumiți în acest turn de fildeș al traiului boem. Femeile fac tot restul. Balastul și prozaismele vieții sunt pentru ele. Ca furnicile, degrabă pornesc să rezolve totul când nouă bărbaților ne e silă de tot și de toate. Femeile sunt iremediabil harnice și responsabile cu funcționarea sălii mașinilor unde e motorul. Femeile sunt sufletul acestui motor, bujiile care aprind scânteia și pun lumea și viața pe roate. Bărbații numai conduc agregatul și dacă ceva nu merge, nu repară ci declară totul defect. Femeile vor însă să salveze acolo unde nu mai e nimic de salvat. Această trăsătură de caracter e încărcătura valorică înnăscută a femeilor, e o valoare de care aproape nu-şi dau seama iar prin asta liniștea și confortul bărbaților capătă conținut încât tot efortul femeilor pe această lume e o avanpremieră a plăcerilor Raiului care ar fi gol de conținut fără toată poezia pierdută și neștiută a femeilor, acești îngeri nedreptățiți, puși să trăiască pe pământul oribil și care când mor nici măcar nu-și pot lua cu ele aceste inimi care au plâns și au cântat atât de frumos, care ne-au îngrijit cu atâta căldură atât ca mame când eram cărați în brațe prin spitale când eram mici și bolnavi, cât și ca soții care își pierd jumătate din viață ca să ne slugărească cum spun ele scandalizate, să fie soții adică sclave cum îți reproșează... Urma neștiută a femeilor..., efortul lor atât de eroic și necunoscut sau nerecunoscut, urma lor atât de gingașă pe acest pământ unde se pierde...?
2)
Am inima grea nu de poezia și tandrețea tuturor bărbaților frumoși și bravi ai pământului... Am inima încărcată de toată lipsa de tandrețe și romantism a bărbaților hâzi și nebuni care totuși sunt iubiți și mângâiați și ei de îngerii duioși și înlăcrimați de care vorbeam, care sunt femeile lor... Sunt societăți unde femeile sunt discriminate prin definiție, prin constituție, iar ele tac și se supun eroice îndurând cele mai draconice reguli sociale pe care unele societăți ale pământului le impun prin doctrină discreționar asupra femeilor, acești îngeri fără drepturi, ținuți în fiare și sub paravane de cârpă. De la Facerea Lumii li se trage femeilor desconsiderarea, de la faptul că au fost făcute ca niște accesorii ale bărbatului, nu din material autentic, ci din coastă de bărbat. Incredibil cum suntem rude de oase și de sânge cu femeile și ne culcăm cu ele așa cum Adam s-a culcat cu sora sa mai specială de oase, Eva. A nu sesiza acest nonsens religios și multe altele pentru care îți vine să verși înaintând curios și dezamăgit în jungla din lumea cealaltă în care Dumnezeu face furori înseamnă a-ți merita soarta comună de animal căruia Dumnezeu i-a interzis a ști și gândi ceva, prin Constituția Cerului și prin pomul otrăvit al cunoașterii, mărul din Rai, această speculație puerilă deci ridicolă și lipsită definitiv de seriozitate și responsabilitate. Femeia este accesoriul trist și mut al bărbatului, pus la brelocul lui de Dumnezeu ca să nu fie el singur pe pământ, că nu e bine să fie bărbatul singur, așa cum a zis Dumnezeu în Cartea Sfântă. Prin urmare discriminarea femeii și statutul ei de invenție inferioară de categoria a doua de la Dumnezeu se trage, fiindcă El a vrut să nu aibă ea o geneză distinctă, un statut superior valoric ab initio, ci să fie făcută dintr-un mărunțiș, un ştraf și un prefabricat al bărbatului, o coastă ceva, că și-aşa avea Adam destule. Nu știu cum e să fii femeie și să știi că Dumnezeu e bărbat, deci Creatorul a ales să fie bărbat pentru că în divinitatea Sa avea tot dreptul să aleagă varianta de a fi de un statut superior, și cum Lui Dumnezeu îi place superioritatea, a ales ipostaza și înfățișarea de a fi bărbat, de a se chema Dumnezeu și nu Dumnezeie.
3)
Să fii femeie și să știi că Dumnezeu nu a catadicsit să fie femeie fiindcă i-a repugnat, nu i-a mirosit bine pe la nas și nu i-a convenit statutul ei inferior de accesoriu al bărbatului, cred că e destul de jenant de conceput pentru conștiința unei femei. Astăzi femeile sunt emancipate ; și au o seamă de drepturi și recunoașteri ale egalității în statut și valoare a drepturilor și îndatoririlor umane. Dar nu se întâmpla acest lucru dacă nu era Renașterea care a deschis drumul umanizării omului și al abandonării primitivismului social care mai dăinuie încă în multe societăți contemporane unde femeile chiar pot avea neșansa să fie ucise cu pietre dacă bărbatul poate declara mincinos și fără probe că a fost înșelat. Se ajung la execuții în piața publică unde femei și fete, poate unele nevinovate plătesc cu viața neșansa de a se fi născut într-o lume încă barbară a puterii brute masculine și misogine a patriarhatului deşănțat. Cu o asemenea rânduială haínă în lume înseamnă că Dumnezeu ori doarme, ori nu există, cu toată dragostea... La începutul lumii toate femeile așa au fost ținute, sub acest jug bestial impus de grosolănia și misoginismul masculin social ce s-a impus feroce și brutal în lume pe baza argumentului forței brute masculine care primează pe pământ în tot și în toate în toată biologia umană și animală. Evoluția socială și progresul moral odată cu democrația a adus libertate și egalitate femeilor în mare parte a locurilor pământului ; dar în alte locuri unde lumina cunoașterii și a renașterii nu a pătruns putem vorbi încă de primitivism social și implicit de nedreptate în raport cu drepturile omului indiferent de sex. Deoarece de la natură și de la Dumnezeu femeia nu a avut argumentul forței brute prin constituția ei biologică delicată, ea a pierdut prin handicapul biologiei startul și competiția supremației în fața bărbaților care dintotdeauna au bătut cu pumnul în masă, au răgut ca lei de au căzut tablourile de pe pereți iar femeile au înlemnit sub forța brută discreționară masculină care a adus condiția feminină la statutul de castă supusă. Așa fac și leii care rag fioroși în fața leoaicelor care vânează, luând primii locul la pradă. E incredibil cum evoluția socială de la Facerea Lumii a progresat atât de barbar și lent și perfect brut similar animalic încât am ajuns ca abia în secolul al XIX-lea femeile să capete drept de vot. Dumnezeu a văzut și a tăcut. Mereu pe toate le-a văzut și a tăcut. Sunt societăți unde dacă ți se naște o a doua fată, ești blamat de toți și ești ruinat deoarece e regulă că fata trebuie să aibă o zestre consistentă cerută de pețitori, altfel nu se mărită și rămâi cu ea pe cap ca o piatră în casă. Și dacă ai, ca socru mic două sau trei fete, ce-ai făcut ? Trebuie să dai toată averea ca zestre pețitorilor care altfel nici nu s-ar uita. De aceea pe cale ocultă uneori se apelează prioritar la avort când se constată sexul feminin al fătului, ori la naștere tot pe cale ocultă contra unei sume se omoară pruncul fetiță invocând moartea intrauterină ca să se scape omul de pacoste. În alte locuri fetițelor de mici li se taie clitorisul pentru a nu simți nici o plăcere sexuală în viață, garanția că astfel fetele nu vor dezvolta niciodată sentimente erotice pentru nici un bărbat străin, trebuind să fie draconic supuse, frigide și fidele forțat zbirului cu care au fost căsătorite din interes ca să fie exclusiv călărite de nespălați bărboși, ca niște iepe de părăsilă fără de dreptul de-a avea sentimente și opțiuni. Nu știu cum rezistă femeile în societățile care și-au făcut o specializare din a le discrimina și a le ascunde după niște cârpe și norme sociale sclavagiste. În secolul XXI sunt lumi în care femeile nu au dreptul a șofa ; și nici a merge la școală. De aceea când din rândul lor s-au ridicat glasuri revoluționare ca să protesteze, repede au fost suprimate cum a fost împușcată de talibani o tânără pakistaneză de doar 16 ani, Malala Yousafzai care ca prin miracol a scăpat și a luat și premiul Nobel pentru pace. După logica dreptății ar fi absolut pertinentă o revoluție a femeilor pentru ca ele să-și recapete drepturile de om în toată lumea. Istoria permite orice și nimic nu e imposibil în ea. De aceea măcar în închipuire ar trebui să-ți imaginezi scenarii de filme în 3D de Oscar în care răzbunarea femeilor ar fi un spectacol emoționant și la sfârșitul filmului ai rămâne cu gura căscată și cu un gol în cap și în gânduri.
4)
Și totuși, toți bărbații, brutele și zbirii trebuie să fie iubiți ; sau așa ar fi frumos și omenesc. Tot femeile și mamele rezolvă problema dreptății și iubirii, căci fie bărbatul cât de criminal, el tot va fi iubit necondiționat fie de soția lui, iar de nu, măcar de mama lui sigur. Mamele sunt ultimul tărâm de unde se poate salva și reinventa iubirea. Criminalul primește oricum un dram de iubire și afecțiune de la mama lui dar nu e o regulă valabilă că va fi uman și va da înapoi cel puțin cât a primit, măcar de la mama lui. Sunt criminali care își violează și omoară mamele. Ai zice că nici Dumnezeu nu mai poate repara ceva în ei. De aceea, încercând imposibilul îmi iau singur pe cap sarcina de a fi avocatul brutelor, avocatul diavolilor, avocatul criminalilor. Sunt sigur că măcar și din ei ar putea ieși ceva bun, o lume mai bună dacă Dumnezeu a obosit și El și a renunțat să mai facă o lume bună pe pământ. Încerc să-L îmbunez pe Dumnezeu din postura mea de avocat al diavolului, poate va găsi în inima Sa divină răbdarea să mai încerce odată să facă o lume mai bună. Trebuie o pledoarie plină de elocință și stăruință în fața Lui Dumnezeu Judecătorul... Pentru că Dumnezeu s-a plictisit și nu mai are motivarea și cheful de a repara această lume după câte vedem și noi ce orori se întâmplă în ea. De aceea, mi-am luat în serios rolul de avocat al diavolului, al criminalilor, tâlharilor și hoților. Sunt avocatul lor, am dosarul lor de apărare în mână, dar a trecut prea mult de la Facerea Lumii și faptele s-au prescris iar Dumnezeu a clasat cazul. Ce mai pot să fac ? Am obosit și trebuie să tac o vreme..., până când gingășia femeilor iar mă îndeamnă să cutreier impresionat lumea mirifică a sensibilității și poeziei lor… Pământul va pieri în apocalipse cum ni s-a proorocit. De va rămâne o singură femeie, Dumnezeu a demonstrat că poate crea orice lume vrea din ea și din burta ei, chiar și fără bărbat, rămânând fecioară. Minunat și cutremurător !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu