Secolul 121 va fi religios sau nu va fi deloc

 Secolul 121, adica prin anul 12013, adica peste zece mii de ani, va fi fara doar si poate religios, ori nu va fi deloc. Zece mii de ani de-acum incolo lumea va fi slava Domnului tot atat de comod religioasa ca pana acum, ori poate chiar mai mult. Dupa a doua, a treia sau a cincea venire a Mantuitorului, ca va veni Iisus cu slava sa faca dreptate si sa arunce din scaune catanele si magistratii corupti de-acum, care l-au bagat pe Marcel  Tundrea 10 ani la-nchisoare de exemplu, ca i-a lasat de buna credinta Domnul pe pamant sa fie ei Dumnezei pe pamant si sa imparta dreptatea dar mai fac si ei cate-o eroare judiciara si vreun pogrom pe an acolo, unii din ei, foarte putini, ei bine, va termina Dumnezeu cu toate aceste strambatati si va veni sa faca dreptate pe pamant, nu carcotiti ca nu, iar cand va veni Iisus, ca tot El va veni, fidelul nostru prieten din Cer, peste zece mii de ani, sa salveze a cata oara o omenire indobitocita, si inglodita in propriile tare, venalitati, meschinatati si cinisme, intr-adevar se va intampla ceva mult prea profund religios cu omenirea incat evlavia ei fata de Dumnezeu si fata de Cer va ajunge la paroxism. Nu vor mai fi necredinciosi, slava Domnului, dupa visul si pohta lui Dumnezeu si a putinilor credinciosi care mai sunt acum, Dumnezeu va fi atat de prezent pe pamant in tot si in toate incat orice dubiu asupra existentei si bunatatii Sale va fi  inoportun, mizerabil de ilogic si nepotrivit ca 1+1=3. Dumnezeu va fi radios in constiintele credinciosilor ca un soare, luminand si incalzind cu razele sale divine viermuiala si  vanitatile obscurantismului peren si endemic al oamenilor, satisfacand cu asupra de masura rugaciunile nesfarsite pentru spor in casa, noroc si sanatate a opt sute cincizeci de milioane de oameni cat va mai numara omenirea atunci, peste o suta de veacuri, dupa cele 200 de razboaie mondiale care vor fi pustiit pamantul, cate doua pe secol, cum am avut si noi in secolul 20, si dupa experimentele reusite de imputinare a omenirii prin reusita implementarii perfide a programului Codex Alimentarius ce va baga sistematic in mancarea oamenilor cuvenita otrava pe care am inceput deja si noi s-o ingurgitam rabdatori si cuminti, dupa politica mai marilor lumii de azi. Peste o suta de veacuri credinta va birui in sfarsit, ea va incalzi si inmuia constiintele oamenilor cum incalzeste soarele vara asfaltul sa ni se-nfunde tocurile in el,  lumina puterii lui Dumnezeu va fi peste tot, suverana si nu va mai fi umbra si necredinta nicaieri, atat de puternic va fi sentimentul religios si astfel noi nu vom mai cauta si iubi umbra si racoarea, aerul conditionat vara caci vom cauta necontenit lumina si canicula evidentei Lui Dumnezeu care ne va racori vara si incalzi iarna. Nu vor mai fi nevoie de argumente filozofice care sa ilustreze indubitabila existenta a Lui Dumnezeu, de genul: "Dumnezeu exista chiar daca nu exista", intelegand prin asta ca e imperios necesar sa existe chiar daca n-ar exista, scris de Emil Cioran, sau "Dumnezeu e intervalul dintre doua batai ale inimii tale" scris tot de Emil Cioran, cugetare care pe multi oameni ii gadila azi la constiinta religioasa, si la care eu am adaugat tampit de rautacios ca Dumnezeu e bataile inimii tale vii acum care va face infarct intr-o buna zi, adevar atat de verosimil, ori , potrivit unei poezii de Adrian Maniu, Dumnezeu e si intervalul dintre doua batai ale inimii soldatului cazut pe camp, pe care a taiat-o plugul in doua si o sug in pace buruienile pamantului. Si Dumnezeu mai e si buzele arse ale acelui soldat care i-au supt mamei sale pieptul uscat si-ntr-o zi se vor face praf de cizme calcat... In zadar il va cauta mama pe Ionel al ei, cu obrajii plansi si parul despletit, prin praful drumului... Nu in praful drumului si in desertaciunile pamantului se cauta  si se potoleste setea ta de dreptate si adevar ci in Cer sa ne ridicam ochii si pe bolta bisericii, sa ne inchinam Sf. mucenite Evdochia, Filoteea ori Tecla. Toti Sfintii si cuviosii imbracati in mantii antice, cu fete palide, pictati pe peretii bisericii, trebuie sa ne fie prieteni si modele si trebuie sa-i privim cu privirea tandra la Sfanta Liturghie si sa ne temem sa fim impotriva lor si a Domnului, caci zis-a Domnul: "Cine nu e cu mine, e impotriva mea, iar cine nu aduna cu mine, risipeste" . Ori aproape nici unul din noi n-a trait ororile celui de-al doilea razboi mondial ca sa-L caute pe Dumnezeu si sa-L gaseasca strivit sub daramaturi de bombardamente, mort, cu capul strivit de ziduri daramate, alaturi de toti acei nefericiti nevinovati pe capul carora au cazut bombele. De aceea, daca din fronda cu durerea acelor nevinovati, Dumnezeul cel bun murea si El bombardat sub ziduri, mai putem spune ca Dumnezeu mai poate fi, dupa cum a mai si fost,  si lacrimile de pe obraz, lacrimile tinerei evreice de 19 ani, goala, infricosata, careia i se tunde parul de catre nazisti ca la oi si e inghesuita cu baioneta in camera de gazare a lagarului nazist de la Treblinka ori Auschwitz, ca nu se mai inchidea usa de cata gloata si disperare erau inauntrul acelor camere de gazare ale mortii. Ori Dumnezeu e si scarba si disperarea detinutilor din acele lagare, carora li se dadeau lopeti sa sape, sa sape adanc, si erau impinsi, scuipati , impingandu-se cu buldozerul pamant peste ei de vii, printre urlete si lacrimi de durere si disperare. Dumnezeu e indubitabil  lacrima de durere si lacrima de bucurie, Dumnezeu e sentimentul de dreptate si de nedreptate,  senzatia de placere si cea de insuportabila si agasanta durere. Dumnezeu e nasterea noastra din pantecul mamei, in dureri, sange si sudori ale facerii, e bucuria mamei care-si saruta pruncul, ori durerea ei cand il inmormanteaza cernita. Dumnezeu e viata si moartea noastra cuvenita in groaznice dureri de cancer si plansul rudelor noastre ce le distrugem  de durere, Dumnezeu e totul, e constanta universala care intra in calculul oricarei ecuatii ori inecuatii ale universului verificand prin excelenta dictonul scris pe banii din timpul monarhiei: "Nihil sine Deo" (Nimic fara Dumnezeu), ori pe dolari: "In God we trust" (Credem intr-Unul Dumnezeu, facatorul cerului si al pamantului, a toate vazutelor si nevazutelor...). Astfel, nu putem nega rolul absolut important si benefic al religiei asupra umanitatii (si acum fac o distinctie intre Dumnezeu si religie.  Dumnezeu ca entitate e una, iar religia si credinta e alegerea oamenilor, e tabietul lor bun care le face bine). Caci de bine, de rau, in lipsa a altceva mai bun religia si credinta au fost singurul mijloc care a tinut unit orice popor, orice-ai spune . A fost singurul mijloc practic prin care oamenii s-au umanizat, e drept, la cea mai precara si jalnica cota, dar totusi, de unde mai mult si mai bine, caci de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...? Prin credinta astfel, de bine de rau oamenii au incetat a mai fi integral bestii sangeroase cel putin, ramanand macar doar un pic bestii cat sa nu se piarda specia. Si se vede ca nu s-a pierdut. E perena. Cand s-a facut rabat de la religie s-a ales praful de omenire. Vezi experienta comunismului ori nazismului, unde Dumnezeu a fost disponibilizat si tras pe linie moarta, si imediat catastrofa a cuprins ca un cancer societatea vaduvita de credinta intr-un conducator suprem si de domnia unui Suveran iubitor de umanitate. Aveti vie in memorie, caci s-a intamplat in timpul vietii noastre si se intampla drama unui popor lipsit  si vaduvit de Dumnezeu, poporul romÁân de exemplu. Cum singura institutie cea mai compatibila cu ideea de Dumnezeu, monarhia, a fost abolita pe aceste meleaguri dupa 1947, cum a si inceput declinul romanesc: Nu mai avem nici un Dumnezeu, totul s-a inchis in aceasta tara, tara noastra nu mai e o democratie ci o cleptocratie unde se fura si s-a furat si spoliat totul, nu mai avem nici o industrie, nici o productie, nu mai avem agricultura, siderurgie, petrochimie, nu mai avem flota care era a sasea flota a lumii, am devenit o populatie debusolata, manipulata discretionar de politica globalizanta de la centrul continentului flatata de reverentele si balele conducatorilor nostri,  incat sentimentul de suveranitate si mandrie nationala s-a reusit sa ne fie sedat si pus sub perfuzii. Acest santaj fiindu-ne impus pentru nevoia practica imperioasa a catorva banuti de la centru de la cei bogati, necesari pentru bugetul mizer pentru pensii si salarii, din care s-a furat si de-acolo, am fost nevoiti ca popor sa stam in genunchi si sa acceptam prin decizia criminala a unor guverne vremelnice si genocidare implementarea celor mai draconice si abominabile experimente santajist impuse din afara cum ar fi vanzarea pe nimic a bogatiilor tarii, petrol, gaze, telefonie, siderurgie, chimie, CFR,  caci noi n-am fost in stare sa le gestionam, atat am fost de hoti si criminali, fiind nevoiti sa suportam sub ochii nostri eradicarea a totul, a cercetarii, industriei, productiei, serviciilor, astfel incat sa devenim un popor de bisnitari, speculanti si hoti de fier vechi din vagoane de marfa si de componente electrice de la infrastructura caii ferate de au fost astia nevoiti sa scoata trenuri din circulatie ca s-au furat semafoarele si cablurile electrice de cupru. Am devenit un popor dependent de consumul tuturor produselor care ne vin dinafara, importand constiinciosi totul, inclusiv ceapa si usturoi,  astfel ca altii sa aiba de munca, iar noi sa fim someri intr-o tara bogata dar pacat ca e locuita, o tara la care s-a tras heblul si curentul general si merge pe baterii care sunt din ce in ce mai descarcate si sub comanda unor guverne vremelnice si obediente sa acceptam genocidul si draconicele experimente sociale fata de care maleficele practici ale lui Mengele, doctorul groazei nazist sunt benigne, cum ar fi ca am fost singura tara europeana care am acceptat in genunchi impunerea experimentului pervers de reducere a populatiei lumii prin implementarea unui codex alimentarius prin care ni se introduce otrava in mancare si initium in paine sa murim incet, curat, molcom si in liniste, dupa pohta mai marilor dregatori ai lumii pentru care se roaga si preotii in biserici sa-i pomeneasca Dumnezeu intru Imparatia Sa, si sa-i pomeneasca Dumnezeu pe toti intru Imparatia Sa, pe oameni in general, si pe hoti, ca si ei sunt oammeni, si au devalizat o tara, caci Dumnezeu e mare iubitor si vrea indreptarea pacatosului si nu pieirea lui. Numai noi pacatosii am vrea sa le stalcim capetele cu bucati mari de beton sa iasa must din ele. Ne-au furat tara... Ne-au furat existenta si aerul... Ne-au otravit mancarea... Nici o alta tara europeana afara de tara noastra n-a fost de acord cu acest experiment criminal de otravire a mancarii. Doar un guvern de-al nostru s-a gasit sa ne ofere ca si cobai ai Europei... (Cititi ingredientele de continut ale mai tuturor produselor alimentare scrise foarte marunt, stiti voi de ce si veti vedea ce genocid si extinctie ni se intampla perfid...). Astfel, doar credinta si speranta curata in bunul Dumnezeu ne-au mai ramas, pe care trebuie sa-L iubim si care ne-a dat in randuiala Sa toate acestea, fie bune, fie rele, sa le traim cu stoicism si sa bem pana la drojdie paharul convingerii ca nimic nu mai e valabil fara Dumnezeu, orice altceva duce intr-o fundatura fara acest Suveran, nu mai putem trai fara un Dumnezeu calauzitor si coercitiv cu raul si rautatea ce ne domina oricum incat ne face rai irecuperabili si incurabili astfel ca nici o intentie, ori rea, ori buna de-a noastra oricum nu ramane necercetata si  nepedepsita si precum in cer, asa si pe pamant oricand  ti-ai putea pierde libertatea, vorba imnului PP-DD : "...Si m-am speriat cand am vazut ca eu / Oricand mi-as putea pierde libertatea". Si-asa ca azi trebuie sa crezi ca e un noroc chior orice zi care-o mai traiesti si nu esti inca dupa gratii pedepsit si prigonit pentru dreptate. Vedeti? Doar la Dumnezeu e alinarea si speranta. "Fericiti cei ce plang, caci aceia se vor mangaia".Pe pamant e urgie. E dezdumnezeire. Dumnezeu a iubit regii si voievozii, sub ei Romania noastra a prosperat, s-a unit teritorial si a renascut. Astazi avem presedinti suspendati in masa de popor dar samavolnic repusi totusi in functie, in functia de guvernator de judecatorii aceia de care spuneam. Tot ce vedem azi si tot ce facem nu mai are nici un Dumnezeu caci astazi, concediindu-L pe Dumnezeu, forfotind intr-o republica debusolata, oamenii sunt ametiti si ravasiti ca albinele tulburate de ursul care rupe brutal fagurii si fura mierea. Daca credem intr-un progres si intr-un modernism, unde Dumnezeu cu cartile sale sfinte si dogmatica de rigoare a fost trimis la munca de jos, o putem face dar e pe riscul nostru: Totul , acest libertinism si eretism, aceasta libertate a constiintei si a habitudinilor noastre laice duce intr-o fundatura pe care o cultivam si acceptam perdant pe riscul nostru. Oamenii prea sunt organic si biologic, ombilical invatati cu Dumnezeul milostiv cel din batrani, care ajuta rugaciunilor oricarei batrane analfabete care Il invoca si se inalta astfel prin rugaciune pana la etajul superior al constiintei Creatorului Universului care trebuie sa decida cum ajuta vietuitoarelor credincioase, fie ele furnici, cersetori ori printi, astfel ca pe Dumnezeu e imposibil ca sa li-L poti scoate din viata oamenilor, din carne si simturi fara a-i indobitoci, desfiinta si imbolnavi de moarte. Povestea cineva ca unul tot il persifla pe Dumnezeu, sau Il vorbea de rau. Dumnezeu n-a stat cu mana in san: A doua zi copilul i s-a inecat cu un os de peste care i s-a infipt in gat. De atunci acel om a devenit cu asupra de masura de credincios, cuminte si habotnic. Oamenii nu sunt pregatiti si apti pentru alta varianta decat cea obscur si comod religioasa, pentru biciul Lui Dumnezeu de a carui frica stiu, orice alt si contrar experiment ar adauga si mai mult gaz pe foc la alienarea si imbolnavirea omenirii cultivand otrava ideologiilor laice si ignorand religia de la maniera strict ortodoxa in care au fost obisnuiti. Ok, chiar si cu credinta in Dumnezeu, viata pe pamant tot un fiasco a devenit, viata pe pamant chiar cu cele mai bune intentii religioase n-a reusit decat sa fie un perpetuu macel si o oroare sub comanda unui Dumnezeu care a guvernat tot timpul peste aceasta disolutie. Asta  stim. Acesta a fost rezultatul practic, viata ca un macel si in timpul monarhiei, cand oamenii erau mai indumnezeiti, macel si in timpul republicii cand toate manometrele sunt cu acele pe cota de rosu, de avarie. A fost candva vreodata bine, in afara de leaganul caldut din Rai ori fi-ne-va vreodata asijderi de bine in afara Lui fiind traitori pe acest pustiit pamant...? Nu vedeti ca nu se poate...? Nu vedeti ca nu puteti trai si respira decat in cheia religiozitatii si obscurantismului religios care vi s-a harazit de acum si pana in zece mii de ani intr-o religie nereformabila si cu un Dumnezeu incorijibil si incontestabil, bun numai pentru a indrepta si carpi gaurile din chilotii tuturor rugatorilor? Vreti libertate? Vreti democratie? Vreti egalitate si fraternitate? Vreti sa traiti sanatosi, comod, decent si suportabil? Nu vedeti ca nu se poate si orice privilegiu din acesta se plateste scump din alta parte si e tabu...? Daca aveti idei, daca aveti sentimente si opinii, ighemonicoane si fasoane, daca aveti personalitate, demnitate, tabieturi si convingeri, tineti-le pentru voi, nepublicate,  ca o literatura de sertar. Sa schimbi soarta omenirii in mai bine cu parerile tale ratacite, originale si democratice nu vei reusi. Democratia este insolubila in dogmatica si doctrina religioasa care nu s-a mai revizuit si reformat de acum si pana in zece mii de ani. Suntem fratii de cruce si comportament ai  anticilor de acum doua sau trei mii de ani, iar bibliile, eroii si legendele lor istorice sunt pana in ziua de azi religie, crez si testament si pentru noi. Omenirea se simte mai bine doar cu aceste putine si antice jucarii cu care s-a obisnuit sub ocupatia bocancului Lui Dumnezeu care e cel mai dulce cotropitor, a carui sclavie o iubim de moarte si o cultivam cu pasiune... Istoria antica a poporului iudeu ne e istorie si religie, e unica valoare in care credem, noi, un popor de arieni care nu mai avem istorie religioasa odata cu abolirea zamolxianismului dacilor prin cucerirea lor de catre romani si impunerea crestinismului. Sansa noastra azi de-a ne putea ruga la Domnul nostru Iisus si la Ioan, Botezatorul Sau, e un noroc si o intamplare ca am fost cuceriti de conchistadorii romani care pana la urma au parasit zeitatile, au adoptat crestinismul si ni l-au impus si noua. Astfel ca noi azi nu ne mai ardem mortii ca dacii vechi si plangem la inmormantari ca vechii iudei punandu-ne cenusa in cap, contrar religiei zamolxiene unde se radea si se veselea, ca a scapat mortul de urgiile vietii. Astfel ca suntem condamnati la Crestinism de doua mii de ani, cum arabii sunt condamnati la mahomedanism si cred in profetul lor, etc. Ocupatia noastra e religia in care ne-am nascut, cea stramoseasca, cum se zice cuminte, tot inventarul de alte valori din univers s-a inchis si e tabu pentru noi care nu trebuie decat sa avem credinta iar nu pareri, ambitii si visuri. Ce vrei sa schimbi la omenire fara s-o intarati, iriti si bestializezi impotriva ta...? Omenirea oricum traieste sub stigmatul bestializarii, al crimei si al mortii si netrebniciei,  mai mult sau mai putin constient. Abia prin sentimentul religios mai reusim daca nu sa eradicam, macar sa mai punem putina morfina peste acest cancer al ororilor si tragediilor vietii si al apucaturilor noastre criminale si grobiene de fosti oameni de grota . Vindecare nu se poate pe pamant. Doar calmare a durerilor cancerului vietii prin credinta. Ni s-a spus ca sa stim odata pentru totdeauna ca doar in Cer suntem salvati. De asta am pierdut timpul pe pamant si suntem niste zabavnici facandu-ne propria viata  irespirabila prin lene, nemunca, lungi vacante si sarbatori in care nu muncim ca e pacat, dar ne plangem ca suntem saraci... Lasa ca vor munci viermii cu noi si-n sarbatoare... Astfel ca pe pamant, cultivand moravurile seculare suntem doar looseri, criminali si bestii fara sa vrem si fara sa stim prin felul nostru natural de a fi, religios sau nu. Cultivand varianta curenta de religie , fiecare din noi inseamna a fi un criminal si un idiot mai mic dar tot un criminal incostient fata chiar cu sine insusi si cu Dumnezeu care se uita la noi si spune: "Toate-ti sunt ingaduite omule, dar nu toate-ti sunt de folos... Pentru ce pierzi timpul cu desertaciuni, caci precum pantecul este pentru mancare si mancarea este pentru pantec asa si Dumnezeu este pentru om si omul este doar pentru Dumnezeu ". Cultivand religia ori nu, am ajuns tot la crime si dezmat. Zicand crima zic orice nedreptate. Rezultatul practic spune totul. Cu cele mai bune intentii religioase in drumul nostru catinel spre iad, am ajuns la razboaie sfinte si fundamentalism, cruciade si inchizitie, orori si tragedii inexorabile. Ori poate cei mai vajnici samariteni religiosi cred ca nu-i asa. Dar ei n-au timp si nu pot practic face ceva util si revolutionar pentru a stopa raul oricat misionarism si prozelitism bine intentionat ar face ca sa-l pondereze pe Satana din distrugerea noastra irecuperabila.  Cultivand mai mult sau mai putin religia, raul e facut si e ireversibil. Chiar cultivand religia insesizabil si inconstient tot niste maniere criminale avem in viata si obisnuinte. Caci in viata oricum ne place crima, confruntarea, ne place lupta, daca nu lupta, macar jocul cu lupte de pe calculator. Si ne place sa stim ca luptam sa nimicim dusmanul cel de clasa, cel religios ori nereligios, antagonic preceptelor si prejudecatilor noastre indestructibil religioase, ne place sa fim invingatori, sa fim cei mai buni, ne place sa-l vedem pe partenerul nostru de joc sau lupta, cel necredincios, cel barbar si ateu dupa optica noastra, infrant, doborat, lingandu-si ranile, bucurandu-ne cand pentru asta ne aplauda Dumnezeu si bucurandu-ne in sinea noastra ca noi suntem mai buni, ca suntem vip-uri, ca  suntem pe primul loc, cu picioarele pe gatul celui invins si necredincios, ca un leu cu labele pe bivolul ucis si care il mai linge pe botul umed inainte de a-i rupe din maruntaie... Oamenilor le place la nebunie sa fie campioni in dauna altora. Daca vezi ca nu poti schimba pe necredincios sa fie bine informat si bun ca tine, atunci, duca-se in Iad, spune ura si dispretul cel putin disimulate din sufletul tau....! Mandria de a fi alesul Domnului iti creste in inima ca o tumora maligna gigant. Mandria ca esti un campion al alesilor Domnului te face tot un exclusivist, un totalitar, un monstru, un barbar si un rau. Sa fii un campion, religios ori nu, tot o rautate si o crima e. Campion inseamna sa domini si invingi pe cineva care va plange si muri de necaz in groaznice dureri eventual. Cu fruntea sus si cu aceasta  pisica moarta in brate te duci inaintea Domnului la Infricosatoarea Judecata si tii mana intinsa dupa cum ai facut o viata in credinta zicand si cersind: Miluieste Doamne pe robul tau... Dumnezeu  insa e banuitor si vede mai bine iataganul pe care l-ascunzi malefic si meschin la spate sub cele mai bune intentii ori inconstient. Daca macar ai avea minimale obiectii la admiterea personala in Rai poate ai fi mai acatarii in ochii Domnului. Daca la Infricosatoarea Judecata  smerit ii vei spune Domnului ca te sacrifici si sa ramai ultimul admis in Rai in urma tuturor credinciosilor, poate vei reusi sa atragi privirea Lui Dumnezeu si ochii Sai tristi, plansi si plictisiti de atata rautate a oamenilor, deci si a ta, bunule samaritean... Daca cu pasaportul pentru Rai proaspat parafat de Domnul ii vei spune trist si ingrijorat: "Doamne, ingaduie putin, e cu neputinta sa merg inca in Rai si sa stiu ca in urma mea o gloata se va tot duce in iad si suferinta impreuna cu toti cei dragi lor, ca de la Facerea lumii intr-o amara devalmasie... Poate mai e de facut ceva Doamne, poate a ramas ceva uitat si necercetat in urma, poate in toti oamenii rai mai e ceva bun si recuperabil care merita cercetat si amintit Tie spre salvarea lesnicioasa a tuturor si sa nu mai fie nevoie de inchisoarea de maxima securitate a iadului si de gardienii ei diavolii si seful lor Satan...! Poate nu mai e nevoie de Satan si poate n-a fost niciodata nevoie si poate poti tu Doamne sa faci ceva, si sa ingadui un recurs la recurs la recurs, de trei ori recurs la Dreapta si Infricosatoarea Ta Judecata, daca nu Doamne, vom muri asa cum ne vezi si cum ne stii, mizerabili si cu chilotii gauriti in fund, vom plonja cu totii in Iad in smoala oparita facand saritura vietii noastre cu coarda de bungee jumping si hotarati, descheiati la camasa... " Caci ce sansa avem noi decat "iadul si-a lui duhuri liliecii" cum spunea Eminescu, cand suntem atat de rai...? Cu totii suntem rai si cu raul nostru mic facem raul cel mare al lumii si tarii acesteia... Rusine fara margini, tara care a introdus prima data in Europa iluminatul electric stradal in orasul Timisoara nici acum nu e primita in schengen poate pe dreptate ori nu dar ne meritam soarta. Tara noastra ai carei ingeri rebeli au inventat insulina, stiloul, motorul cu reactie, sta in genunchi la coada Europei dupa niste coji si luam de prin gunoaie tot ce-au aruncat altii: trenuri si locomotive vechi, fregate si avioane F16 la mana a treia. Tara care a protejat Europa de otomani atatea veacuri  si a lasat-o sa se dezvolte si sa-si construiasca catedrale Notre Dame si palate Louvre, in dauna noastra care intotdeauna am fugit in munti de prigoana cand au venit barbarii ori i-am oprit si spintecat la hotare tinand spada lui Stefan pavaza, a pierdut aceasta spada care e acum la turci trofeu de lupta. Si nimeni nu vrea s-o ia inapoi, macar pe bani multi, ca avem cu ce plati, muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta... Tara care a scurtat al doilea razboi mondial cu cel putin sase luni e pe ultimul loc la tot si la toate, in frunte cu ai ei conducatori care ne-au condus atat de bine prin toare hartoapele si gardurile de 23 de ani de cand Ceausescu care ne-a lasat caile ferate pe care mai mergem si-acum a fost omorat.  De 23 de ani oamenii aleg in draci aceiasi antrenori cu aceleasi echipe care ne-au scos din orice clasament posibil. O noua speranta, o puternica alianta s-a ales azi pentru destinele noastre votata in draci de bunii samariteni si crestini... E vorba de alianta la moda cu ai ei lideri asijderi, nemaivorbind ca e o alianta contra naturii de frica viscerala stim noi cui. Cand le vor ajunge cutitul la os oamenii ii vor arunca si pe astia, alegand din nou pe vechii ageamii scuipati si huliti care intre timp s-au reciclat si sunt numai buni de condus si de furat vietile noastre, reinventand aceleasi gasti si aceleasi jafuri care ne-au supt de sange si rabdare. Alianta de la putere de azi pana va fi din nou luata in suturi de electorat, acum e beton. Peste tot sunt cautionati si mediatizati ca salvatorii natiunii ori macar cei mai buni dintre cei rai. Antena 3 a lui Felix e cu ei, Realitatea lui Gusa nu mai putin, iar RTV-ul lui Sebastian Ghita, cel santajat de Vantu, are iar partipriuri cu puterea de azi. Trei televiziuni si toate trei canta acelasi cor desantat al afilierii politice, ca sa fim iarasi ce-am fost si sa votam pana murim tot cu picioarele. E inadmisibil cat de indraciti sunt politicienii actuali ca in maleficele lor capete sa nu mai sufere diferenta de opinie si sa inchida o televiziune pur si simplu pentru ca era antisistem si era un pericol real pentru ei si venala lor rautate si putere legitimata de votul dragilor cetateni dreptmaritori crestini. Pohta ce-au pohtit li s-a indeplinit, e prigoana si politie politica, tortionara, OTV-ul si DD au fost torpilati si otraviti tocmai pentru ca facea disectii in direct si arata raul pe fata. E inadmisibil in aceasta tara, unic poate in Europa, cenzura sa fie reinstaurata brutal si perfid in anul de gratie 2013 si sa fie inchisa o televiziune incalcand articolul din Constitutie al libertatii de opinie iar nimeni sa nu ia atitudine ferma si sa protesteze contra acestui abuz. E vorba de jurnalisti, colegi de breasla cu DD, sa protesteze fata de gestul feudalist si totalitar in sine. Sa lasam povestea cu amenzile neplatite de OTV la CNA, ca nimeni nu-si poate plati nimic cand diriguitorii din ziua de azi ne baga  totul la insolventa, nu numai intreprinderile, chiar si viata... De aceea suntem rai si ne meritam soarta... Chiar si copii nostri sunt rai caci stau toata ziua pe calculator la jocuri cu lupte si confruntari, nemaipunand mana sa citeasca o carte, o poezie, un vers, ori sa scrie unul. Traim intr-o viata care nu e decat confruntare si meci, care sa castige si care sa piarda. Chiar si sahul e un joc al confruntarii reveland inclinatiile noastre razboinice de rai si fosti barbari, dezdumnezeiti, sa ucizi regi si regine si cai si nebuni, totul trebuie capturat si luat in stapanire, iata stilul nostru... "We are the champions of the world!" este un hit emblematic al lui Freddie Mercury in care se explica graitor bucuria si voluptatea invingatorului. In Rai nu exista campioni si invingatori rezultati in urma unor ostilitati, lupte si confruntari care nu exista nici ele acolo sus si sunt incompatibile in Rai. De aceea in Rai ne e suprema noastra nadejde, simptomatica si bolnava, ca orice vorbire si stare emfatica a oricarui posedat de o idee fixa si tare ca un medicament  prea tare care ori te infierbanta, ori te moleseste, dupa caz. Asa ca, imbatati cu acest dulce abur al religiei, in Rai ne proiectam dezideratul si voluptatea personala, lasand balta si vraiste totul pe pamant, cultivand dulcea nadejde doar in Cer si Rai, aceasta placere care vine normal in capetele noastre numai pentru ca n-avem puterea si norocul sa ne faurim o viata libera si un aer respirabil pe pamant, in munca si nu in pauze si sarbatori, in bogatie si indestulare, visam la indestulare in Cer, adica la caii verzi pe pereti, vorba lui Smiley... Ne bucuram de extaze si minuni specific paradisiace, nespuse si inimaginabile... Dar pe pamant aruncam gunoiul de la balcon ori il lasam intre tronsoane. Pe pamant nu ne putem dezbara de placerea odioasa de a fi castigatori, ignorand sau dispretuind ca pentru castigul nostru cineva trebuie sa fie perdant, sa-l doara si sa sufere egal de amplu la fel cum precum la vase comunicante cand unul se imbogateste, altul trebuie sa saraceasca, banii fiind tot atatia, si cand unul rade si e fericit altul trebuie sa planga, din aceleasi motive. Oamenii nu pot nicicum egala pe pamant virtutile si comoditatea, indeletnicirile pe care le vor avea in Rai. Si fac pe pamant atat cat pot si ei... Mai o crima, mai o desertaciune, mai o fapta buna uneori. Privind lumea si viata, trebuie sa avem mare grija si sa spunem ca Gheorghe Tomozei :"Atentie la cai, atentie la hamuri...!Viata-i un transport de lazi pline cu sticle si geamuri..." Pana la urma tandari se vor face toate...  Privind acest circ, te-ntrebi siderat: A fost in stare Dumnezeu sa dea drumul pe piata acestei izvodiri care se cheama lumea si viata noastra si noi insine asa cum suntem si cum am ajuns, impresurati de diavoli inventati si ei cumva intr-o zi de Facatorul tuturor vazutelor si nevazutelor...? Nu disperati... Mai avem zece mii de ani de credinciosie si zabavnicie, de nasteri si ingropaciuni, de rugaciuni si de orori, pana in secolul o suta douazeci si unu, anul 12013. Mai departe nu stiu ce va fi. Poate se va relua toata povestea odioasa de la capat... Dar atunci stiti ceva...? Dati-mi voie sa iau vreo doi pesmeti si o boccea si sa plec in bejenie prin univers sa-L caut singur pe Dumnezeu, si sa-L gasesc poate intr-un loc in care sa pot respira si eu din aerul Lui o gura de aer curat si neviciat macar si sa las in urma o lume de care mi-e rusine, care n-a mai deschis fereastra de doua mii de ani si inca zece mii de-acum incolo... Unii vor zice ca in Japonia sunt automate cu aer curat de respirat. OK, e bun si ala... Dati-mi si mie...