147) UN DUMNEZEU CUM NU AȚI MAI VĂZUT
1) "DESTUUUUL !!!" Acest cuvânt, acest strigăt de disperare spus de o ființă umană e destul pentru urechile Lui Dumnezeu. Dumnezeu aude tot, deci și plânsul unei fetițe despletite și murdară pe față, cu o păpușă ruptă în mână și plină de praf de la molozul ruinelor de bombardamente de război, chiar și un suspin al celei mai mărunte și neînsemnate ființe umane, toate se amplifică în univers ca un zgomot de tunet, ca o flamă de trăsnet, ca o explozie supernovă, încât fără dubiu se transformă într-un gând răvășitor și o obsesie continuă pentru Dumnezeu care nu-i mai dau pace. Efectiv știm că Dumnezeu nu degeaba are părul alb, a îmbătrânit de griji și probleme pentru noi și noi nu-l invidiem pentru grija ce ne poartă, dimpotrivă ne mirăm și înduioșăm ce și-a luat pe cap și știm că neobosit Dumnezeu stă cu dosarele noastre în mână iar noi știm atunci că ochii, simțurile și capacitatea hiper sensibilă a Lui Dumnezeu de a reacționa automat empatic la suferința umană, pentru că asta e specialitatea Lui, ne liniștesc de certitudine, de asigurarea că strigătele și plânsul de disperare al omului căzut sub talazurile și încercările vieții sunt automat văzute de Dumnezeu la justa valoare și intensitate ; astfel încât slavă Domnului știm și avem certitudinea și încredințarea că suferința umană e fără dubiu cunoscută, cercetată și soluționată ; ea nu este facultativă și de evitat sau amânat pentru Dumnezeu. De ce ? Pentru că REZOLVAREA suferinței umane e specialitatea Creatorului cum spuneam ; nimeni în univers nu poate purta de grijă omenirii decât Dumnezeu ; și anume pentru că tocmai El e primul responsabil pentru univers și bine că e, pentru tot ce se întâmplă acolo și dincolo și oriunde sub stele și dincolo de ele, pentru tot ce mișună în el, pentru infinitul lui, însăilat în toată materia, spațiul și timpul care definesc acest univers care iată !, conține, ca o eflorescență, ca o minune a lui, viața ființelor umane de pe pământ ; sau din alte lumi extraterestre după caz ; tot vieți sunt și alea.
2) Nu știu în cazul extratereștrilor dacă e valabil dar în cazul ființelor umane, orice clipire de pleoapă indiferent dacă curg lacrimi de fericire sau durere de sub ea, orice gând și sentiment omenesc, săgetează neiertător universul și-l ating pe Dumnezeu exact în adâncul ființei Sale încât îl fac paratrăsnet și antenă care veghează și procesează la scară cosmică tot ce simt ființele vii insignifiante la scară terestră, că fericire sau suferință ; și dă o soluție în ambele variante. În cazul suferinței umane Dumnezeu e specializat a o îmbrățișa și risipi prin mângâierile iubirii Sale divine care e bine cunoscută și scrisă în toate cărțile sfinte. Căci ce alt lucru mai bun, mai excelent în univers, mai nobil, mai divin și demn de autoritatea Sa de păstor de suflete odată ce le-a creat, are de făcut Dumnezeu decât să le asculte, cu toate strigătele și plânsetele de disperare, împărțindu-le după caz atât dreptate și alinare celor smeriți și blânzi cât și pedeapsă și suferință cum îndeobște știm că pedepsește Dumnezeu, celor irecuperabil greșiți și sfruntat păcătoși conform dreptății Sale ?
3) Odată ce Dumnezeu a inițiat ca posibilitățile practice ale acestui univers să admită încadrabile între legile fizicii ființe raționale create și îngăduite de El, care au ajuns tot conform legilor fizicii, biologiei și anatomiei să gândească și simtă viața cu ale ei bucurii și tristeți tot după îngăduința divină, care au ajuns să formuleze strigăte de disperare de genul "DESTUL !" garnisite și împănate din belșug cu lacrimi și sughițuri de plâns, logica spune că Dumnezeu, etalonul dreptății, sensibilității și bunătății, Meșterul nostru Creator care niciodată nu s-a gândit cu planurile creatoare în mână să ne meșterească ab initio triști și defecți de amărăciune ori să putem deveni așa din cauza încercărilor vieții, suntem încredințați că Dumnezeu trebuie să admită și să cerceteze cu celeritate aceste strigăte de durere și disperare ale oamenilor, ale copiilor Săi de fapt ; și să le dea un răspuns, o soluție, o dreptate, o justiție.
4) Deci nu vorbim acum de mofturi filozofice și că ne găsim acum să ne aflăm în vorbă să avem ce vorbi aici speculând despre atribuțiile divine și competențele Lui Dumnezeu în ce privește oamenii creați, ci vorbim de situații dramatice la nivelul acestei omeniri create care îl așteaptă pe Dumnezeu în urgență și celeritate pentru soluționare ; și care nu mai suportă amânarea rezolvării și dreptății pe lumea cealaltă cum știam până acum. Pentru ca Dumnezeu să știe toate acestea, tot ce se întâmplă bun sau rău pe pământ nu e nevoie de cronicari să evoce dramele omenirii, ca Dumnezeu să citească în bloguri sau ziare despre crime și orori, acestea oricum se întâmplă peren, ai zice neștiute de Dumnezeu, la tot pasul de la Facerea Lumii ; dar Dumnezeu le vede cu ochiul de la spate după cum știm și iată că au ajuns să determine ființa umană încurajată de receptivitatea divină să rostească într-un cor dramatic al celor loviți de soartă strigăte ultime de disperare către Dumnezeu. Prin urmare e absolut pertinent și esențial, e firesc ca Dumnezeu să-și aplece aici și acum cu celeritate urechea și să cerceteze și mângâie ofurile omenirii ce a ajuns din veac să spună și plângă strigăte de disperare și ajutor către El.
5) Dar numai un pic... Se tot roagă după cât știm omenirea de la Facerea Lumii la Dumnezeu și El, nimic de zis, ajută cum ajută, de la distanță, din penumbra și discreția misterului Său, cert e că El nu poate să soluționeze tot și în timp real în regim de urgență imediată, trebuind oricum în cel mai bun caz să așteptăm moartea și dreptatea de pe lumea cealaltă pentru soluționare ; acesta e programul divin pentru lumea aceasta, rezolvarea dreptății și fericirii umane e doar și exclusiv pentru lumea cealaltă ; astfel încât vorbim de tot răul și drama umană la modul peren și inexorabil încât ființa umană a ajuns să strige în disperare că e DESTUL cu suferințele acestei lumi, cu dramele și nedreptățile ce le suferă oameni de la alți oameni, e destul cu crimele, atrocitățile și războaiele pornite de oameni contra altor oameni de mii de ani, e destul ca oamenii să mai fie lupi unii contra altora de la Facerea Lumii, e destul cu toți hoții, bandiții, pungașii și escrocii ce se împuiesc prolific și nestingheriți pe fața acestui pământ printre cei smeriți și blânzi care mor pentru dreptate, care mor cu dreptatea în mână și inocența în inimă, e destul cu tot răul care se petrece pe pământ de la Facerea Lumii !
6) Pe bune ? Deci Dumnezeu nu știe ? Deci e posibil ca în secolul XXI să mai existe imperii care să semene teroarea expansionistă printre vecini și pe tot mapamondul exact în maniera revutelor timpuri antice când imperii de tipul anticului imperiu roman sau cel otoman mai spre noi sau naziștii care au inițiat al doilea război mondial tăiau și spânzurau popoare întregi cu asuprirea și cucerirea ? Deci e posibil ca Dumnezeu să nu știe sau să știe și să tolereze că există actualmente pe mapamond inflamat un conflict irezolvabil între cultura orientului și occidentului ? Tot ce se întâmplă sinistru și cutremurător pe suprafața Terrei din punctul de vedere al relațiilor între popoare și civilizații este concepția diferită despre lume și viață a civilizațiilor și faptul că își disprețuiesc și hulesc reciproc tabla de valori atât sociale cât mai ales religioase, dacă nu totul pornește de aici, de la modul diferit până la antagonic de abordare religioasă ce înflăcărează neamurile să se lupte efectiv sângeros pentru culturile, credințele și religiile lor. Ca să tranșăm foarte deschis problema, este evident că acest conflict între Rusia și Ucraina, are o motivație adânc religioasă, de conflict între cultura absolut pravoslavnică a poporului rus și cultura mai liberală din punct de vedere religios a occidentului, cultură care admite mari libertăți ale omului considerate depravări și decadențe în est și orient, cum ar fi libertățile minorităților sexuale și alte libertăți pe care s-au grefat mănușă ideile globalismului căruia Rusiei îi repugnă din adâncul ei și nu numai rușilor ci și multor oameni din occident, nemulțumiți de nivelarea umană ce vrea s-o facă globalismul în care tradiția religioasă se pierde sub dictatura resetării omului de tip nou, android, fără personalitate și mai ales fără religie sau cu aceasta mult bagatelizată. Când Ucraina a anunțat că vrea către un occident, către libertate și democrație, valori și atribute imposibil de acceptat moral și social de Rusia, iată conflictul gata ! Și ce conflict, încât s-a ajuns până la război sângeros de tip hibrid, cu crime și orori de război, cu genocid explicit, cu care omenirea nu mai era obișnuită de 80 de ani din timpul celui de-al doilea război mondial ! Acum se vorbește de-al treilea. Pe bune ? Și Dumnezeu, șeful și Creatorul tuturor si gestionarul dreptății universale nu vede ? Sau dacă vede, cum acceptă pe plantația Sa numită Terra ?
7) Deci ce ne-am mai putea aștepta să vedem după toate aceste vaiete și suferințe necurmate ale omenirii decât venirea efectivă a Lui Dumnezeu pe pământ să risipească grozăviile existenței umane și să îmbrățișeze și mângâie în timp real toți obrajii plânși ? Desigur știm că Dumnezeu nu va veni niciodată la modul fizic ca judecător, medic și jandarm printre noi ci doar în gândurile și speranțele noastre și în rugăciunile noastre ca să facă evident dreptate în stilul ezoteric de până acum. Dar putem măcar visa la venirea Lui Dumnezeu pe pământ în chip de salvator al omenirii cu ceata Sa de forțe speciale de desant și de securitate, nu ? Putem avea acest ideal. De aceea noi îi mulțumim Lui Dumnezeu indiferent când va veni, indiferent dacă îl cheamă Savaot sau Iehova sau altfel, pentru faptul că a îngăduit să ne naștem și mai ales să murim numai odată și nu de un milion de ori, deci avem un Dumnezeu blând și înțelept care nu e satrap și care nu ne torturează când murim ci ne omoară doar o singură dată și în genere de o singură boală mai gravă și gata, scăpăm de dureri ; și astfel, mai putem spera că va putea face dreptate Dumnezeu chiar dacă noi n-o s-o vedem cu ochii vii ci cu cei închiși și morți visând la dreptate, fericire și pace în somnul morții de pe lumea cealaltă din spatele capacului sicriului.
8) Tuturor ne-ar mai plăcea să vedem un film la care să râzi sau să plângi și să ieși roșu ca racul de atâta emoție și suspans, plăcere și satisfacție după două ore de vizionare în care uiți cu totul de tine și de tot, pierdut de contemplație în povestea magică a filmului. La un moment dat te plictisești de toate filmele, ai vrea să vezi un film răvășitor, la care să rămâi cu gura căscată, la care să plângi ca în filmele indiene de atâta emoție și sublim, un film care să-ți transmită un mesaj plin de încărcătură emoțională care să te schimbe în bine și să-ți dea mesaje de valoare motivante despre viață că începând de azi, de mâine să te schimbi în bine adică, să te zdruncine din toate încheieturile povestea filmului, alinând în tine mâhniri și gânduri rele, făcându-te mai bun, mai drept și mult mai înțelept de a doua zi.
9) Dacă aș fi scriitor, scenarist ori regizor aș face un astfel de film iar acesta să fie filmul cu Dumnezeu care va face raiul pe pământ, nu știu, transferul, reeditarea terestră a fericirii raiului ceresc, în mod direct și nemijlocit cu mâinile Sale aici printre noi și nu poimâine ci azi, așa cum a făcut și Raiul din Cer care e doar pentru Cer. Ar fi extraordinar să-l vezi pe Dumnezeu într -un film cum e cel mai de seamă guest star și cum pur și simplu cu mânecile suflecate ne arată cum muncește nemijlocit, uite-aşa : Bum ! Bum !, dând cu târnăcopul în pietrele de la marginea drumului, printre condamnații la muncă silnică pe viață, să facă raiul pe pământ fiindcă așa a decis El și fiindcă ar fi atât de frumos și natural și absolut fezabil dacă te gândești la forța și posibilitățile omnipotente ale Lui Dumnezeu. Trebuie să fim foarte înțelegători cu Dumnezeu și trebuie să acceptăm că ar fi destul de plauzibilă și realistă hotărârea Sa de a-și plasa treburile din Cer pe pământ odată pentru totdeauna când știm câtă treabă și îndreptare a răului e de făcut pe pământ de niște mâini divine. Cândva tot se va întâmpla să vrea asta, e chestiune de timp ca Dumnezeu să-și transfere în real bunătatea, autoritatea și Judecata binelui și răului aici pe pământ, pe maidanele noastre, printre noroaiele și mizeriile noastre unde să-și însăileze Dumnezeu în sfârșit dreptatea și lumea minunată din Cer și toate instituțiile din Cer ca să lucreze AICI unde omenirea strigă din rărunchi că e DESTUL cu suferința și lacrimile, ori nu în Cer unde nimeni nu mai plânge, unde îndeobște râsetele de fericire din Rai acoperă și estompează plânsetele damnaților din iad care oricum sunt tardive și inutile. Criminalii ce plâng acum în iad trebuiau să știe că fericirea și pacea eternă se cumpără cu lacrimi și suferință din belșug pe pământ.
10) Și nu e neapărat necesar ca în acest film de instaurare a raiului pe pământ Dumnezeu să se murdărească muncind cot la cot cu muncitorii șantierului paradisiac terestru. El poate să muncească la manșa unui excavator ori macara de mare putere, ori numai cu casca de protecție pe cap să dea ordine pe șantier șefilor de echipă cu planurile Sale arhitecturale în mână, de facere a raiului pe pământ, a unei cópii mai mici a Raiului din Cer. De ce n-ați crede că-L putem vedea pe Dumnezeu în film, chiar așa măcar personificat de un actor celebru fiind șef de șantier al raiului de pe pământ ? Păcat că cei mai mulți dintre actorii de aur clasici au murit și nici un cineast celebru nu a atribuit un astfel de rol extraordinar unui actor de Oscar. Afară poate de Morgan Freeman în filmul "Povestea lui Dumnezeu" și a lui Robert Powell în "Iisus din Nazaret".
11) Filmul ne-ar arăta ochilor noștri uimiți nu cum Dumnezeu lucrează la treburile Lui din Cer ; pentru asta avem atâtea cărți sfinte care ne-au lămurit ce-a făcut Dumnezeu în Cer pân-acum, ci din film am putea vedea hotărârea Lui de a-și găsi de treabă efectiv printre noi și a veni în sfârșit pe pământul nostru pustiit de nedreptate, rele, războaie și atrocități ca să ne arate cum se face o lume mai bună, o lume frumoasă, reparată, sfântă și demnă de minunea că s-a întâmplat acest univers, că s-a întâmplat ca Dumnezeu să-l inventeze. Prin urmare dacă s-a întâmplat acest univers, e foarte posibil să apară și să vedem un film în care Dumnezeu să ne arate cum a reparat această lume din temelii ca ea să fie veșnic și peren bună, cum din iadul care a ajuns lumea noastră sub ochii triști ai Lui Dumnezeu și culmea sub jurisdicția Sa, poate Dumnezeu realmente să repare tot, să facă un rai pe pământ astfel încât inevitabil prin beneficiile practice evidente pentru omenire, cum începe acest nou rai terestru să facă concurență Raiului și lumii frumoase din Cer căzute în inutilitate și desuetudine.
12) În aceste condiții Raiul din Cer evident că va păli și se va ruina treptat, depopulat și uitat, părăsit de toți morții din Cer, atât cei care vor muri și vor avea repartiție pentru Rai, cât și cei morți deja care vor migra în masă către raiul nou de pe pământ cu mult mai tentant, pentru că nu numai viilor le va folosi prezența concretă a Lui Dumnezeu pe pământ, iată că făcând Dumnezeu efectiv raiul pe pământ, va exista și tentația morților de a se transfera în raiul terestru pentru în primul rând a bucuriei întâlnirii interactive a rudelor, prietenilor și strănepoților, știind că veșnicia de morți și-o vor putea transfera și împărți în direct cu rudele vii fără probleme în raiul nou de pe pământ, nu neapărat în casele și locurile de moștenire ale nepoților care nu vor avea de ce să se teamă că vine hodorogul din pământ și din Cer să le ia terenul, casa și vila moștenite pe care ei le-au îmbunătățit, ci toți hodorogii și băbuțele se vor întoarce să veșnicească în noul rai de pe pământ la aziluri paradisiace de lux tată, componente în arealul raiului, fără legătură și interacțiune directă cu cei vii, fără ca rudele să nădușească și chinuie cu ei în contracte de întreținere încheiate la notariat. Azilurile de lux ale morților înviați și transferați de Dumnezeu din Raiul vetust din Cer în noul rai construit pe pământ, vor fi adevărate locuri de odihnă, de spa și de relaxare demne de habitudinea unui rai pe cinste, unde pentru calități, virtuți și bună purtare, fiecare hodorog și băbuță răposați nu numai că își vor trăi veșnicia fericiți pe pământ, vizitați periodic de rude cu flori și cutii cu bomboane și prăjituri, dar vor întineri efectiv la fiecare an trecut, cu 3 ani înapoi către tinerețe, limita minimă de întinerire în noul rai pământesc fiind 20 de ani, 18 cu aprobări speciale din partea Lui Dumnezeu. Ai să poți s-o vezi pe bunică-ta cât de frumoasă și nurlie era la 20 de ani ; ce ochi frumoși și ce păr ondulat ! Cum vei putea să o vezi pe bunică-ta în în toată splendoarea tinereții și frumuseții ei și să nu cazi într-un katharsis de satisfacție și admirație visătoare, fiind tras de mânecă de Dumnezeu să te scuturi de aceste gânduri necurate ? Iată ce fericire va putea oferi universul prin mijlocirea Lui Dumnezeu de facere a raiului pe pământ, când toți, și morții și viii vor constata cu absolută stupoare și surpriză fericită că expresia "tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" dintr -un basm românesc va fi chiar implementată și posibilă în noul rai pământesc.
13) Iată, măcar în film bineînțeles vom transpira de emoție pe scaune, dar asta contează, că vom vedea un film de Oscar în care face Dumnezeu o lume mai bună pe pământ totuși într-o zi odată. Pentru că e absolut fezabilă această posibilitate la omipotența Sa, la renumele și atuurile Sale divine și mai ales pentru că ar fi extraordinar de frumos, realist și demn de puterea creatoare divină de a clădi și ivi din neant și din urâtul care este, frumosul pe pământ ; pentru că avem asigurarea că tot ce este frumos și Lui Dumnezeu îi place, asta de la El o știm. Or din cauza asta bineînțeles e de așteptat că Raiul din Cer treptat se va desființa intrând în faliment, când Dumnezeu făcând după cum e și normal raiul pe pământ ca să folosească viilor, nu va mai fi nevoie de el în Cer ca să folosească morților goliți de simțuri și nevoi. E mai benefic că noul rai de pe pământ va folosi și viilor și morților pe pământ și nu doar morților în Cer, nu ? E chestiune de logică și utilitate practică, care sunt atributele și briliantele calităților și abilităților Lui Dumnezeu. Astfel încât, va fi absolut interesantă această poveste transpusă în acest film unde noi ne vom așeza confortabil pe scaunele de la cinema, cu punga de floricele în mână, ne vom pune ochelarii 3D și îl vom vedea în acțiune pe Creatorul universului cum își suflecă mânecile și se pune pe treabă și creativitate să demoleze Raiul din Cer și se apucă să-l facă și reconstruiască în sfârșit pe pământ din aceleași ruine și cu aceleași cărămizi puse altfel când, o, Doamne, vom avea privilegiul de a vedea cum va face în sfârșit Creatorul universului o lume într-adevăr și incontestabil mai bună și remarcabilă pe pământ în care vă veți lua adio de la hoți și pungași, de la criminali, violatori și tot soiul de bestii umane, de la nedreptăți care v-au scos păr alb și v-au supărat și împilat în viața asta vreodată ori ați murit de inimă și de năduf din cauza încercărilor vieții voastre îngăduită și creată de Dumnezeu până mai ieri în tot felul de încercări, urâțenii, pericole, tragedii și suferințe.
14) Dar acum gata cu toate relele lumii și pământului și iată cum filmul începe cu un prim plan cu fruntea brobonită de sudoare a unui bărbat care alături de niște condamnați la muncă silnică pe viață dă cu târnăcopul la o groapă, fundație a unei clădiri din inventarul noului Rai. Acest bărbat e actorul și eroul principal Dumnezeu bineînțeles, cu părul grizonat, la a treia tinerețe, îmbrăcat nu în mantii antice și vetuste și cu saboți de lemn ca cele prezentate în picturile din mănăstiri ci în haine din epoca noastră, în blugi poate rupți și cămașă tip cowboy, cu brațele puternice și lucrate gen Arnold, îmbrăcat fără fason, la fel ca noi toți, dar impozant și cu șarmul unui monstru sacru al actoriei gen Anthony Quinn ori Kirk Douglas bineînțeles. Și iată cum acest star de cinema îl va interpreta pe Dumnezeu cum dă cu târnăcopul într-o margine de drum din România. De ce în România ? Simplu, pentru că Dumnezeu vrea și poate face dreptate, El a auzit că în România sunt oameni proști de buni, El a auzit de balada Miorița a românilor unde baciul moldovean prost de bun se tânguie și nu face nimic întru apărare astfel ca baciul ungurean și cu cel vrâncean să-i împiedice ca să mi-l omoare la apus de soare. Și el în loc să lupte și să le dejoace planurile criminale spune că la moartea sa va cădea o stea ! Foarte frumos pentru baciul moldovean așa că Dumnezeu a venit El însuși în persoană în România să le facă dreptate la toți, adică să-i mai oprească din rău pe toți bacii ungureni și vrânceni și pe toți hoții și bandiții după soiul lor ; și să schimbe și imnul românilor în care incredibil își preamăresc pe cel mai mare cotropitor al neamului lor, Traian.
15) Căci Dumnezeu a văzut și știe că în România, locul toleranței maxime și a bunătății poporului român, s-a furat și demolat tot și este de îndreptat și construit tot ce nu s-a construit nimic la atâția ani după căderea comunismului, numai s-a demolat și furat prin ordinul dat de mai marii lumii cu aprobarea politicienilor locali ca aici timp de peste trei decenii de la căderea comunismului să fie un loc de supt toate resursele și bogățiile pe care alte țări nu le au și să nu se mai producă nimic, doar să fie o piață de desfacere, adică să importăm roșii și castraveți din Italia și usturoi din China bineînțeles și să facem din petrol la centrala de la Brazi energie electrică pe care firma austriacă care ne-a cumpărat petrolul s-o exporte în țara lor.
16) Și cum credeți că Dumnezeu nu va îndrepta și risipi nedreptatea la care e osândit din veac poporul român și nu va rupe pisica și nu va face însuși sediul și comandamentul dreptății și noului rai în România ? Deci așa cum îi stă bine unui erou prin puterea exemplului și îmbărbătare a celor condamnați la muncă silnică pe viață, iată că Dumnezeu va da primele lovituri de târnăcop, ca temelie de început a construirii infrastructurii.
17) Adică în primul rând va începe cu construirea pușcăriilor de maximă securitate unde vor fi închiși nu pe pe viață, ci pe eternitate, căci viața cât și moartea în noul rai pământesc vor fi eterne oricum în toată intensitatea lor. Și atunci, pentru toți criminalii politici care au vândut această țară pe nimic, eternitatea în temniță va fi absolut justificată și în temeiul ei. Numai după ce va termina această treabă de pedepsire a hoților de țară, va da Dumnezeu ordinul de construire a mai multor autostrăzi și căi ferate de mare viteză pe care cu scuzele de rigoare, este incredibil, în România poreclită Grădina Maicii Domnului nu s-a reușit de atâta amar de vreme a se construi și doar Dumnezeu mai poate reuși să dea start trebii și să facă, atât autostrăzile, căile ferate de mare viteză cât și orice modernizare, e exclus ca românii să poată reuși asta prin efort și hotărâre proprie, să-și scoată țara din groapă singuri până nu și-o fură detot. Și atunci tu, omul simplu care ești vei avea un rol în film. Și conform acestui rol vei lua exemplul Lui Dumnezeu și vei veni lângă El cu un târnăcop să-L ajuți la muncă și-i vei spune cu emoție și entuziasm Lui Dumnezeu :
18) - Ăăă... Permiteți Doamne să mă alătur și eu în ajutor, să dau cu târnăcopul acolo unde e greu, să dau să mă răzbun pe zăbăvnicie, pe nedreptățile din țara mea, pe nedreptățile din lume, pe răutate, să sară scântei din piatră și să mă răcoresc... ?
- Da fiule ! Mai ușor cu patima răzbunării care e arma prostului dar e cel mai dulce fruct conform simțirii voastre, dar poftim de te alătură, muncește, ajută și tu ca să mă ajuți pe mine. Nu că n-aș avea putere fără voi oamenii să reconstruiesc din temelii această de lume pentru voi, și nu atât această lume, dar pe voi înșivă să vă reconstruiesc încât cât de bine-mi cade să văd entuziasmul vostru, ori dacă nu e entuziasm, să-l sădesc în sufletul vostru și să hrănesc astfel hotărârea voastră de a fi mai buni și merituoși pentru o lume a voastră mai bună pe pământ ! De fapt nu dibăcia de a lucra și a vă face singuri o lume mai bună vă lipsește ci cheful vă lipsește, viziunea și înțelepciunea, hotărârea și exemplul neprecupețirii, imboldul și dăruirea și bunătatea sufletească, toate care vin de la Mine, fără de care precum se vede nimic nu vă iese pe pământ și în viață de sunteți nenorociți, proști și idioți ! Sapă fiule ! Sapă să te răcorești, săpați toți de la egal să fiți demni de voi și de viața voastră încadrată perfect la posibilitățile infinite ale acestui univers. Pentru toate acestea Eu vă voi ajuta !
19) După scena aceasta de început în care rulează genericul filmului, filmul continuă cu priveliștile extraordinare ale noii vieți pe pământ cu toate construcțiile și edificiile terminate și oamenii trăind fericiți pe pământ exact ca în Raiul din Cer. Tot secretul filmului este că scenaristul ne arată nu viața fericită a oamenilor vii pe pământ posibilă doar prin hotărârea Lui Dumnezeu de a-și transfera treburile și a activa și împărți dreptatea și fericirea pe pământ printre oameni. Pentru prima dată vom vedea în film sala de Judecată a morților nou construită pe pământ unde Dumnezeu ascultă în încheierea procesului, ultimul cuvânt al tău în calitate de decedat la vremea când vei deceda.
20) Vei deceda, nu ? Deci în noul rai de pe pământ, tu și toți răposații veți avea dreptul la un ultim cuvânt înaintea sentinței și iată că Dumnezeu îți va da democratic dreptul la un ultim cuvânt în mărinimia Lui. De ce te miri ? Chiar tu vei juca în film. Și Dumnezeu te va asculta ca un părinte pe copilul bolnav care din cauza adrenalinei vorbește repede și precipitat de boală și febră. Și vei fi în boxa acuzaților căci nu urmează să fii și tu judecat de Dumnezeu într-o boxă a acuzaților de păcate ? Și n-ai făcut tu păcate în viață ? Și n-ai vrea tu să-ți fie șterse și îndreptate de Dumnezeu ? Deci poftim, bucură-te că-ți va da Dumnezeu șansa unui ultim cuvânt și dacă totuși ai fost rău pe pământ și o bestie ordinară, bucură-te totuși că-ți va da Dumnezeu dreptul la cuvânt de apărare și la un ultim pahar de votcă și o țigară înainte de condamnarea la iad.
21) Iată, din prietenie pentru tine am tras în scenariu cuvântul tău neștiind dacă ești criminal sau om cuminte și smerit dar vreau să-ți cer părerea să-mi spui dacă e bun sau nu acest ultim cuvânt pe care ți-l va permite Dumnezeu. Să fiu avocatul tău aș vrea, să fiu scenaristul care îți va scrie rolul pentru tine în acest film, rolul de condamnat care se apără de acuzațiile pentru păcatele comise, pentru că ești păcătos și crezi tu că Dumnezeu te va băga în iad pentru păcatele comise, poate te va băga, poate nu, ești la mila iertării Sale, și ca să-i îmbunezi Inima divină, iată Dumnezeu te va asculta.
22) Totuși pentru păcatele grele de crimă, sinistru și escrocherie nu ar fi bine să aștepți chiar iertare din partea Lui Dumnezeu. Pentru că știi că ești plin de păcate și Dumnezeu după cum se știe nu se joacă cu judecata și pedepsele păcătoșilor dacă ei sunt criminali și escroci sadea. Dacă sunt păcate mai ușoare, mai vedem. În orice caz Dumnezeul pe care îl știi tu din Biblie, cel de care se spune că are un bici la spate numit biciul lui Dumnezeu și o stare agitată și neverosimilă a unui demiurg numită mânie, ("să nu mâniem pe Dumnezeu", știți vorba aceea din cărțile sfinte), dar nu știți un lucru, Dumnezeu este înțelepciune și asta înseamnă că El se mânie nu când vor, nu când cred și statuează oamenii în lista păcatelor ci doar în cazurile grave când are de-a face cu criminali, bandiți, escroci, violatori etc. Or majoritatea dintre noi suntem cuminți din punctul ăsta de vedere ori Dumnezeu nu se deranjează să se supere și să-și consume timpul și muniția asprei judecăți pe noi, să ne impună teamă că ne-ar putea trăsni deși uneori fiecare simte că-l trăsnește ceva. Dar nu e Dumnezeul despre care se știe. Eu în acest film îți voi arăta un alt Dumnezeu care culmea, dacă n-ai fost criminal, dacă n-ai fost bandit, violator de copii și escroc nu te va arunca în iad, dar așteaptă să vezi această poveste pentru că merită, vei vedea un Dumnezeu uman, democratic și simpatic, așa cum nu ai mai văzut.
23) Iată cum continuă filmul, cum ești tu, dacă nu ai fost criminal, îmbrăcat în uniforma albă de justițiabil divin și în această postură de virtuos al credinței, dacă ai respectat toate posturile, ai participat la toate liturghiile, nu ai făcut amor în postul mare iar ca femeie nu ai intrat în biserică la ciclu, ai toate șansele de partea ta să fii iertat de Dumnezeu, având o soartă blândă și ok într-un sector din Rai. Criminalii și stricătorii de pace notorii e clar că vor înfunda iadul în secțiunea sa cea mai dură de tortură. Dar din păcate am o veste tristă pentru tine căci chiar nefiind criminal și chiar dacă ai ținut post, ai făcut semnul crucii și ai fost un bun practicant religios dar ai încălcat prevederile vămii a 18-a a văzduhului unde se opresc și triază cei ce s-au masturbat spre exemplu, iată că vei fi oprit de la Rai. Surpriză, masturbarea-i un păcat ! Și iată că nu am știut că nu avem voie să ne masturbăm. Deci, adio Rai. Așa că deoarece imensa majoritate dintre noi ne-am spurcat cu această nenorocire ca tot omu' și nu am reușit în viață să parcurgem virtuoși chiar toate prevederile tuturor celor 24 de vămi ale văzduhului, trebuie să ne obișnuim cu ideea că da, la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Dumnezeu nu vom avea parte să fim îmbrăcați în uniforme albe și cu cununi de lauri pe cap ci vom fi îmbrăcați în costume vărgate de ocnași.
24) Și iată-te deci pe tine prietene, surprins de mine în regia acestui film al noului rai, adus în lanțuri la Înfricoșătoarea Judecată măcar doar fiindcă te-ai masturbat, scoțând boneta vărgată de deținut înaintea Lui Dumnezeu și a curții lui cu juri, formată numai din somități, părinți cucernici : Părintele Arsenie Boca, Părintele Cleopa, Pomohaci, Constantin Necula, Calistrat, Plămădeală etc care nu s-au masturbat niciodată, privind spre ei insolent și încrezător că ai norocul să te asculte Dumnezeu, vei cuteza să-i zici acest ultim cuvânt îngăduit înaintea sentinței Lui. Și Dumnezeu te va asculta, privindu-te mirat pe deasupra ochelarilor că chiar ai îndrăznit să ridici glasul în sala Înfricoșătoarei Judecăți când nu s-a mai pomenit așa ceva și vei zice :
25) - Îți mulțumesc cu plecăciune Dumnezeul nostru pentru îngăduința ultimului cuvânt la judecata mea. Din lut ne-ai făcut Doamne, din milă și iubire părintească or eu spre marea Ta mirare Doamne îți cer acum să mă ierți pentru aceste păcate cum le consideri Tu păcate precum că am făcut amor în post sau m-am masturbat și să constați că dacă vine vorba de crime și atrocități pe care har Ție eu și atâția oameni nu le-am comis, dar sunt destui din cei ce i-ai creat și îngăduit pe fața pământului și ți-au greșit astfel omorând în dreapta și stânga și chinuindu-și semenii din plăcere. Și iată pentru ce mi-e imposibil astfel să cred în anatema păcatului generalizat gândind că voi împărți iadul laolaltă cu criminalii doar fiindcă nu am mers la biserică și nu m-am împărtășit cu aceeași linguriță de la preotul din parohie stând la rând la spovedanie. Dacă pentru asta e musai să îți adresez Doamne rugăciuni de iertare, de miluire și să am o frică a firii și a ființei încolțite de Cel ce ești cu asupra de putere și cu drept de viață și de moarte pentru noi cei numiți unilateral păcătoși, Doamne trebuie să spun că nu realizez noima acestei frici de Tine, justețea ei după percepția naturală că toată creatura te percepe ca un Tată, ce-ar trebui să aibă pentru noi sentimente pur părintești deci părtinitoare. Căci ce ești Tu pentru noi Doamne decât un părinte care ești mai ceva ca un părinte de mămos și tătos cu copiii lui îndeobște orice-ar fi, sperând după logica și bunătatea Ta părintească să pedepsești păcătosul doar pentru crimă, escrocherie și sinistru bineînțeles dar nu pentru că fiindu-ți copil nu se închină la Tine pentru că nu consideră că îți este rob și supus îngenuncheat... Când ai definit păcatele și stabilit pedepsele nu știu ce fel ai judecat Doamne, dar ai amestecat criminalii, violatorii, hoții și tâlharii cu cei ce doar nu cred în Tine și care n-au omorât o muscă dar le-ai spus la toți păcătoși lărgind prea sever lista păcatelor de moarte sau strigătoare la cer, amestecându-i și făcându-i colegi de schingiuire în același iad, cu gâtul pe aceiași butuci unde li se taie capul la toți pentru păcatul necredinței și al luării numelui Lui Dumnezeu în deșert, laolaltă cu cei ce au omorât de plăcere. Capuri tăiate căzând în coșuri de răchită, laolaltă capuri de criminali odioși, cu cei pașnici dar care nu s-au închinat sau n-au ținut post sau au scăpat un pârț în biserică sau unor femei că au uitat că au ciclu și au intrat în biserică, fără să aibă o broboadă pe cap. Iată, toți acești păcătoși merită iadul conform canoanelor și normelor religioase și dacă rămâne la alegerea Ta dacă merită să-i ierți, îi ierți. Dacă nu, dacă femeile cu ciclu întră în biserică, dacă nu jură credință și supunere bărbatului ca să-i fie el cap fiecărei femei cum Iisus este cap bisericii, atunci că știu sau nu de norma bisericească încălcată, dacă nu se pocăiesc, merită să le cadă capetele, merită să înfunde iadul și Tu Doamne ești de acord, ești foarte mulțumit de această soluție de aruncare în iad a femeilor cu ciclu în biserică. Ce este această sinistră realitate a iadului ? Aceasta este o injustiție cu atât mai sinistră cu cât este divină căci nu poți tortura și prigoni, înjosi și umilí egal în același iad pe cineva care a dat în cap semenilor și a omorât cu cruzime și plăcere, și să-l faci coleg de celulă în iad cu altul care nu simte că are motive să Te iubească Doamne și să creadă apriori și sec în Tine când Tu amâni dreptatea pe pământ doar pentru lumea cealaltă și când ai dictat pentru această amânare criminală că este o obligație să Te iubească toată creatura de-acolo din neantul dubios al discreției și minciunii de unde n-ai ieșit niciodată la lumină nu neapărat să te arăți, dar măcar nearătându-Te, să purcezi totuși a face Raiul, îndreptarea, fericirea și pacea PE PĂMÂNT mai grabnic unde este NEVOIE, iar Raiul din Cer să-L falimentezi căci e inutil, tardiv și imoral.
26) Doamne, dacă ar trebui să ne fie frică de ceva, nu de chinurile iadului ar trebui să ne temem, căci ele n-au nici un înțeles în condițiile în care iubirea Ta pentru oameni este mâncată până în măduvă de capriciul îndoielii că nu ai cum să fii divin și să exiști și să ceri credință și supunere creaturilor aruncând în același iad criminalii, violatorii, tâlharii și hoții și pe cei ce nu te urăsc dar nu te înțeleg. Și nu te înțeleg pentru că nu te-ai îngrijit să Te explici în coordonate raționale, nu în dogme pedante religioase artificiale, supranaturale și inutile. Adică Doamne, puteai foarte ușor să-ți faci utilă mult mai dinamic și instantaneu prezența și autoritatea pe pământ prin a fi prezent interactiv direct, aici și acum, să fii în arenele colosseumurilor unde ne luptăm noi, precum împăratul Commodus al Romei antice care lua rolul de gladiator în fapt și se lupta el însuși cu gladiatorii chiar dacă o făcea infam căci le dădea săbii tocite. Dar tu Doamne fiind rege al regilor și împărat peste toți împărații lumii mai buni sau mai răi, Tu puteai să fii drept în arenele noastre și să ne stârpești direct tâlharii până nu ne vatămă ei și-și fac păcat cu noi că le-ai dat liber arbitru să facă ce vor cu noi, să ne împileze și omoare. Adică puteai Doamne să fii judecătorul împăciuitor odată pentru totdeauna al tuturor, și nu atât judecătorul cât jandarmul suprem cosmic care să-i trăsnească instantaneu în cap până să facă rău pe toți criminalii și bandiții, să rupi adică pisica și să dai tuturor pace aici și acum, să fii etalonul evidenței, al clarității, al dreptății, păcii și înțelegerii între oameni aici și acum NEAPĂRAT, să aperi făptura nevinovată, lucrul mâinilor Tale de urgii aici și acum, să scoți din talazuri copiii luați de viituri și să-i aduci înapoi părinților aici și acum și să nu-i revendici și atribui lui Iisus pe lumea cealaltă după doleanța Sa entuziastă când spune plin de bunătate și har divin "Lăsați copiii să vină la Mine !" Ok, să vină, dar nu după ce sunt luați de ape și nu după ce sunt violați, tăiați și băgați în saci. Dacă ai face îndreptările astea Doamne grabnic aici și acum, după aceasta am mai putea vorbi și admite și povestea dreptății și frumuseții lumii celeilalte. Dar când aici și acum e un măcel care nu se mai termină, iar Tu cu sfinții Tăi din Rai mai stai o clipă acolo în Cer impasibil și insensibil gândind că ai vreo treabă mai importantă după care te odihnești și relaxezi mâncând dulceață de trandafiri și bând apă rece de izvor paradisiac iar noi stăm cu telefoanele în mână tremurând și chemând ambulanța care face pană sau se ciocnește cu un șofer tâmpit care nu i-a acordat prioritate și Tu Doamne Îți pileşti unghiile iar sfinții din Cer îți fac răcoare cu frunze de palmier și la ceas regulat îți pupă mantia și Tu tânjești după reverențele lor dar nu cobori grabnic pe pământ în arena leilor să risipești nedreptatea din rădăcină unde ea apare, și nu faci odată pentru totdeauna Raiul exclusiv pe pământ unde este necesar și ar avea o logică și rațiune să existe, când nu faci toate acestea Doamne, nu de pedeapsa Ta ar trebui să ne temem și nu de iadul inutil din Cer ci de iubirea Ta să ne temem, căci e o iubire a unui personaj imposibil logic după fapte la câtă măreție potențială implică numele Tău, care ești declarat atât de măreț, sfânt și atotputernic, în schimb dezabuzați vedem cât de capricios, machiavelic, inuman, irațional, inevident, neclar, dubios și nepermis de absent din realitatea curentă ești ca medic șef decan suprem în sala de urgențe a acestei lumi, un spital fără doctori în care în glumă și în joacă ne-ai pus să trăim și ne ceri să ne operăm singuri ori cu bani la spitalele private cu toate că plătim o viață asigurări de sănătate la stat și nu beneficiem de ele.
27) Ce să mai înțelegem Doamne din entitatea Ta omniprezentă, omniscientă și omnipotentă veghind din Cer cu toate camerele de supraveghere din toată lumea peste câmpurile noastre de războaie fumegând ? Și văzând prin aceste camere, care sunt conectate cu ochiul Tău de la spate binecunoscut, Tu știm sigur că iei la cunoștință în tăcerea ta insondabilă de victimele de război, de eroii fără nume, le vezi cu ochiul Tău de la spate pe fetițele orfane de război plângând cu mucii în barbă cu păpușile rupte în mână pline de praf printre molozul și ruinele bombardamentelor caselor lor și iei act Doamne de toate victimele înșelate, căci tu știi totul dinainte, știi de șarlatanii păsuiți de pedeapsă până pe lumea cealaltă, știi toate și altele o mie care sunt dovada vie că dacă nu Ți-ai făcut o reședință și un comandament pe pământ ca să îndrepți cu celeritate direct aceste nedreptăți și mizerii, prezența ta obstinată de preferință doar în Cer e o inutilitate, ceva nepermis de tardiv și ineficient, contraproductiv, când Tu vii cu biciul pedepsei, laolaltă plesnind egal și criminalii și pe cei ce pașnici și blânzi au fost ori victime colaterale de război dar n-au crezut în Tine, ori n-au ținut doar post și nu Te-au iubit astfel în infinita iraționalitate cu care refuzi să Te identifici odată clar, logic, eficient și simplu omenirii și să le spui tuturor cine ești și unde te afli ? Astfel Doamne, Tu rămâi în penumbră, în legendă și în poveste și rămâi un ideal frumos, literar, alegoric, pe care doar așa Îl iubesc și accept căci în sine ideea Ta e frumoasă și măreață, dar în fapt e o utopie jalnică, irealizabilă, prea frumoasă, prea complicată, prea capricioasă, prea puerilă ca să fie adevărată. De aceea mie nu mi-e frică de Tine, Doamne, ca de un satrap nemilos, ca de un despot care face ce poftește arbitrar cu robii lui, știu sigur că dac-ai exista ai face iadul doar pentru criminali și bandiți, tâlhari și violatori, iar Raiul l-ai face pe pământ pentru toți cei ce iubesc pacea și dreptatea, pentru cei blânzi indiferent de credință sau necredință și în primul rând nu ne-ai mai denumi robi căci nici un copil nu poate să fie rob părintelui său.
28) N-am cum să mă tem de minciuna și inevidența Ta Doamne, mai degrabă Te iubesc fără speranță sau cu o speranță schiloadă, în sensul că îți dau un gir infinit pe care aștept să-l meriți dar Tu te ascunzi de la Facerea Lumii obstinat după toți norii și stelele, după întunericul lumii celeilalte, după ușa altarului din biserică unde femeile n-au dreptul a privi și intra, și astfel o întreagă omenire rămâne văduvă de necesitatea, prezența și beneficiul Tău direct și nemijlocit încât Te iubim mai mult ca și concept și idee nobilă decât că ai exista, când nu ai un rol eficace ci ești doar o sperietoare de ciori pe care ciorile de fapt croncăne și se sfătuiesc ce ogor să mai prade de foame așa cum și hoții, bandiții și criminalii joacă țonțoroiul și se pișă pe mormintele noastre stropite cu aghiazmă și binecuvântate de prohodul Tău. Astfel, nu am cum să mă tem de bunătatea Ta conceptuală Doamne în sensul că Te percep din start ca apărător și binefăcător rațional și cu sentimente pur paterne deci blânde... Mie mi-e teamă de sălbăticia și iraționalitatea celor ce se tem instinctual de Tine și-şi fac din asta o laudă și-o mândrie în uzanțele lor mistico religioase ca și modă și calitate curentă a timpului... Mie mi-e frică de actualii religioși, ce-i percep similar de sălbatici și antidemocratici ca și traiul oamenilor sălbatici din preistorie, dominați doar de trei instincte: hrană, apărare, (deci frică - fie ea și de Dumnezeu), și reproducere. Ceea ce-i deosebește pe oamenii dintotdeauna de animalele necuvântătoare este spiritul religios, în idee nobil intenționat dar practic prost conceput și aplicat. Acest teatru care-i lumea și viața are actori figuranți, oamenii creați de Tine Doamne încât s-a ales praful de toată reprezentația vieții care a degenerat într-un fiasco demn de fluierături și huo la scenă deschisă... Asta e lumea creată de Tine Doamne cu atâta trudă în șase zile...? Să fi uitat Tu să mai dai un click acolo unde trebuia ca să devenim perfecți...? Habar n-am, cum nu știu nici de ce făcându-ne Doamne ne-ai acordat o libertate otrăvită în care ne putem rata mântuirea atât de lesne fără ca voința atotputernică a Ta să pară că ar avea dispoziția să ne scoată părtinitor și părintesc (căci ești Tatăl nostru din Cer) din acest impas iremediabil pe neputincioșii și limitații de noi...
29) Dacă Tu Doamne nu ai avut precogniția și previziunea că o întreagă omenire creată se va defecta și îți va greși amarnic începând cu primii Tăi oameni creați, înseamnă că a existat răul și imperfecțiunea cuibărite în ideea Facerii Lumii Tale și transmise în noi genetic de la Tine și Tu n-ai știut de această problemă Doamne care azi face ravagii în opera Ta, Tu care ești omniscient... Ori dacă ai știut de răul ce va să vină peste noi și că ne vom defecta la un moment dat și nu-Ți vom mai fi pe plac, cum de nu ai luat preventiv măsuri să elimini această disfuncționalitate din sistemul creat astfel încât totul să sugereze că o Mână de Dumnezeu perfect controlează și veghează să nu se strice nimic din planul Tău divin la toate nivelurile unde în idee știm că ai creat totul atât de perfect sau ai vrut să creezi totul astfel în schimb vedem cât de defecți suntem noi și lumea noastră și nu putem crede că vrei să ne demonstrezi că ești un Dumnezeu de duzină care supărat că invenția nu-i merge bine, într-un acces irațional de ciudă vrea să dea cu jucăria stricată de pământ și s-o suprime, fie prin potoape, fie prin apocalipse, fie prin orice mijloc care promite pedeapsă inexorabilă, adică în ultimă instanță iadul...?
30) Doamne, omenirea n-avea voie și n-avea cum să-ți păcătuiască... ; pentru că a fost făcută de Tine după un plan preventiv, ireproșabil și cu studiu de impact pe măsură. Ai prevăzut Doamne totul făcându-ne. Ai știut că o să fim păcătoși. Ai făcut un studiu de impact Doamne când ai creat lumea, nu ? Ai făcut simulări, bineînțeles cu facerea lumii înainte ca să-i faci lansarea oficială la apă și în toate simulările Ți-a dat bine Doamne ? Nu s-a întâmplat nici o catastrofă în simulările lumii Tale cum se întâmplă în lumea noastră aici și acum în fiecare secundă câte o oroare și urgie, câte o tragedie umană legată de ticăitul fiecărui ac de secundar ? Deci în această idee și în teorie lumea trebuia să fie perfectă, pentru că nu ai fi creat-o și lăsat-o așa dacă studiul de impact și fezabilitate arăta că vor apărea probleme... Ori precum știi sunt probleme Doamne și omenirea nu e perfectă, nu te poți mândri cu ea, cu lucrul mâinilor Tale. Omenirea n-avea cum niciodată să fie amenințată cu iadul și cu veșnicele chinuri căci toți suntem fiii Tăi naturali iar Tu ești cel mai milos și blând Tată care n-ar face nicicând imprudența măcar să gândească să-și schingiuie copiii în iad oricât i-ar greși. Doamne, cât de mult știu că plângi ştiindu-ne, copiii Tăi dragi, arzând în focul iadului... Căci nu încape la Tine conceptul de coerciție și de pedepsire în foc a noastră Doamne, când toate datele ne spun că Tu ești un Tată atât de divin și de uman pentru noi, mai uman și mai patern decât toți tații de pe pământ... Și noi știm că nici un tată de pe pământ nu-și amenință programatic fiul natural cu pieirea de-i greșește, când toți tații de pe pământ sunt părtinitori, imposibil altfel și incomensurabil de miloși și făcuți după chipul și asemănarea Ta, Doamne...
31) Doamne, Tu ești prea mare și complex ca să încapi introdus cu forța măcar ca și concept în bisericile acestor nefericiți care suntem noi oamenii religioși. Chiar primul martir sfânt al creștinătății, Sfântul Ştefan a spus asta, când dinaintea Lui Iisus a fost lapidat de farisei pentru că le-a strigat un adevăr suprem : "Cel ATOTPUTERNIC nu încape în templu !" Deci Tu nu încapi Doamne ca măreție și importanță în nici un templu, biserică, sinagogă, precum nici în mințile acestor bieți oameni îndoctrinați cu o mistică religioasă retrogradă, neştiințifică și antiștiințifică veche de acum două, trei mii de ani... Căci Tu ești Doamne un Sfânt de coordonatele Căruia în univers noi cel puțin habar n-avem în slăbănoagele noastre percepții... Ori poate ești, Doamne, doar un centru nervos din creierul nostru, din lobul parietal sau occipital, excitat de informațiile brute ale vieții noastre care vin în avalanșă peste noi, poate Tu Doamne ești doar un simț al nostru, al șaptelea sau optulea simț și cel mai complex, simț excitat de reflecțiile și sentimentele noastre interioare, de vanităţile, spaimele, subiectivismul și prejudecățile noastre, ori poate ești dorința noastră de bine iar noi prelucrăm toate aceste informații și senzații în creierul nostru emoțional și le confundăm până la identificare cu noțiunea vital necesară de religie și de Dumnezeu, developând și descărcând în mintea noastră chipul Tău și necesitatea Ta în viața noastră, totul nefiind decât niște reacții chimice ale sinapselor neuronilor creierului nostru avid de frumos și dreptate care sunt deficitare în viața reală. Și pentru că te vrem Doamne atât de real și implicat în viața noastră și te iubim astfel și te dorim infinit, iată cum purcedem noi și te scoatem fiecare din creierul nostru ca un iluzionist un porumbel din joben... Astfel noi oamenii tragem concluzia că ni Te-ai revelat, ce frumos și măreț sună spus așa...!, mințindu-ne delicios că am fost inspirați divin să Te aflăm confundându-Te cu delirantele produse ale gândirii și simțirii noastre proprii biologice, cu frumosul și umanitatea din noi care au înflorit ca un câmp de flori, ca o livadă de cireși și Te-au născut pe Tine Doamne în toată splendoarea doritei Tale existențe frumoase dar neverosimile... Căci așa au simțit și acei antici iudei care pe rând în vechiul testament, Doamne, îți spuneau Iehova, Savaot, Eli, mărunte zeități din idolatria religioasă antică reflectând aceleași trăsături de caracter bestiale, sălbatice, crude și precar umane ca și populațiile antice necivilizate din negura mileniilor mustind de ignoranță, obscurantism și sălbăticie... Venerând neschimbat aceleași teorii și practici religioase și nesupunând criticii și raționalității dogmatica și conduitele, atitudinile și mistica religioasă, oamenii din prezent, ca și specie, valoric vorbind sunt încă similar de precar valoric, ignoranți și sălbatici ca și în preistorie, asta justificându-mi teama mea și sila că m-am născut spre neșansa mea tot într-un veac întunecat, sălbatic, în care oamenii împuțesc pământul și viața cu moravurile lor crude și sălbatice, apoi în clipele lor cele mai bune pun de se roagă de Dumnezeu ca de-un crud satrap spre milă, îndurare, iertare și mântuire... Trăiesc, trăim încă într-un ev întunecat atât spiritual cât și social și istoric. Ferice vreodată de o omenire care Te va vedea la lucru Doamne pe pământ cu mânecile suflecate și nu atât de inutil și tardiv exclusiv în Cer unde nu-Ți mai găsești justificarea și rațiunea aplicând într-o lume ezoterică, văduvind un întreg pământ și o lume de toate virtuțile Tale sfinte și bune și
văduvind realitatea de beneficiul practic al lucrului mâinilor tale făcător de bine, pace și dreptate pentru noi ! Acesta a fost cuvântul meu Doamne și-ți mulțumesc pentru mărinimia la care mi-ai dat dreptul să mă bucur de timpul și răbdarea de-a mă asculta înainte să-mi cadă capul.
32) Astfel filmul pare că s-a terminat în tăcerea de mormânt care s-a instalat în sala Înfricoșătoarei Judecăți și toți Preafericiții din Rai, Arsenie Boca, Părintele Calistrat, Plămadeală, Necula, Cleopa, toți erau muți de uimire, de ce le-au fost dat să audă, fețele le erau căzute, efectiv toți făcuseră pareză în afară de Dumnezeu care culmea, nu era furios ci își ascundea cu greu un zâmbet de satisfacție, criticii de film îl vor descoperi și comenta. Mulți nu au mai așteptat sfârșitul filmului. Și au plecat crezând că îi va trăsni Dumnezeu și pe ei, răzbunându-se pe toți pentru aparenta insolență și blasfemie care credeau ei că a fost cuvântul celui condamnat la iad pe care Dumnezeu totuși i l-a permis. Dar au pierdut ce e mai important : Încheierea culminantă a filmului, Cuvântul de final al Lui Dumnezeu. Aș putea să vă reproduc o parte din cuvântul final al Lui Dumnezeu lăsând restul ca surpriză pentru când veți vedea filmul. În orice caz toți au rămas a doua oară uluiți de răspunsul Lui Dumnezeu dat tuturor ca răspuns și reacție la dreptul la cuvânt al condamnatului la iad.
33) Vorbea ceva Dumnezeu de anularea sentinței dată primilor săi copii Adam și Eva pentru că au furat mere din Rai și reconsiderarea Sa de a mai interzice merele din Rai. De frică și de groază însă toți au lăsat în sala de cinema și floricele și sticle și hârtii pe jos, plecând acasă unde e Raiul pe pământ, închiși toți în casele lor de frică, lăsând doar Lui Dumnezeu sarcina grea de a face Raiul pe pământ și a face curățenie pe străzi pe întâi ianuarie după cheful de revelion. Atunci Dumnezeu, nevăzând nici țipenie de om pe stradă, va scutura în plină iarnă toți merii din Rai să cadă pe pământ în zăpadă munți de mere roșii, dulci, mari, fără ceară de conservare pe ele ca să țină mai mult la supermarket și parfumate, ispită fără de păcat pentru norocul și bucuria că ne-a dat Dumnezeu simțul olfactiv, vizual și gustativ ca să ne bucurăm de mere și de toate bunătățile și va zice Dumnezeu pentru fricoșii ce se vor uita de după jaluzele :
- Luați și mâncați de-acum mere din Rai ! Dacă știam că veți rămâne definitiv proști și zăbavnici și nu veți îndrăzni cu interes și plăcere la mere, da, la mere ale cunoașterii, adică la creativitate și cunoaștere, la râvnă și muncă, la curiozitatea care naște interes și plăcere a spiritului care nu se va îmburuieni în plictiseli și zăbăvnicii de umpleți pământul cu ele, nu vă mai interziceam niciodată să gustați din măr, pomul cunoașterii binelui și răului. Luând de bună povața mea ați luat răul drept bun și binele drept rău... Eu am vorbit în pilde și parabole. Mă gândeam că pricepeți. Dar voi ați fost atât de proști încât să vă faceți din lume un iad și să credeți că v-am făcut merele din Rai atât de gustoase și frumoase ca să se usuce și să cadă pe jos și să faceți rachiu din ele să vă îmbătați și să nu vă bucurați simțul gustului pe care vi l-am dat, cu savoarea miezului lor parfumat ? Deci MÂNCAȚI MERE zăbavnicilor ! Și nu vă mai temeți de mine ca niște capre la marginea drumului, de tren ! Doar vă sunt Tată din Cer ! Și nu trec cu furie pe lângă voi ci cu înțelegere căci Eu sunt Dumnezeul pe care nu l-ați văzut, nu l-ați înțeles și știut...
34) Asta e marea voastră problemă. Voi credeți că eu vreau să vă târâți înaintea mea ca robii ? Ce e mai potrivit ? Să fiu amabil cu rugăciunile voastre în genunchi cerșindu-mi milă și să mă hrănesc vanitos cu închinăciunile voastre ori să vă luminez că nu sunt un monstru și nu sunt dependent de plecăciunile și rugăciunile voastre de robi lipiți pământului ? De ce aș vrea ca oamenii să mi se închine în masă ca unui satrap, să-mi pupați mantia ca unui sultan, ca ca unui Nero ce în caz contrar v-aș da foc orașului și v-aș arunca la lei că nu credeți în Mine și nu îngenuncheați ? Asta e ce v-ați dori mai întemeiat de la mine în viața voastră ? IUBIREA în optica voastră înseamnă supunere, îngenunchere, prosternare și să vă târâți cerșind îndurare unii umili la picioarele altora cu putere și v-ar mângâia pe unul dintre voi să știți că frica e motivul și imboldul robului ce vă stă dinainte în genunchi și așteaptă milă și îndurare ? Fiecare dictator care în nebunia-i megalomană și-a dorit atâta putere a sfârșit prin a fi cea mai singură și nefericită ființă în întreaga-i viață. Cei de toate religiile, sunteți miliarde și aveți atât de multă frică. Frica de Dumnezeu, de Mine adică e o frază stupidă consacrată între voi și voi credeți că ăsta e un lucru bun și drept pe care l-ați descoperit în relația cu Mine ? Asta e ceea ce credeți voi că vreau ? Teamă din partea voastră ? Teamă de mine a cărnii ce v-am pus-o pe oase și a sufletelor înspăimântate din capetele și inimile voastre ? Toți credeți de fapt că am creat oameni și am trimis și trimit oameni cu toptanul în iad pentru a fi torturați și încă veșnic ? De ce v-ați închina la cineva și iubi pe cineva care torturează oameni ? Aveți criminali printre voi. Credeți că tortura în iad e măsura și sentința dreaptă cu care i-aș pedepsi etern în iad ? Or nu credeți că mai înțelept e să pedepsesc orice criminal făcându-i gândurile să realizeze ce a făcut și remușcarea să roadă din sufletul lui până la tremur și spasm ? Nu credeți că e mai eficace să bat hoții, criminalii și tâlharii cu armele lor, cu remușcarea și căința insuportabilă moral pentru ce au făcut și că asta e o sentință și o pedeapsă mult mai mare și mai eficace pentru ei decât orice tortură în iadul ce nu-i mai sperie de la a face pe fața pământului și atâtea rele și atrocități ? Nu puteți avea nici o altă variantă a credinței voastre în Mine decât că am creat raiul ca să răsfăț pe cei buni și iadul să-i torturez barbar pe cei răi cum și ei și-au torturat semenii ? Oare nu puteți înțelege că îndreptarea și pedeapsa mea pentru oamenii răi n-are nimic de-a face cu barbara tortură cu care ați tortura voi pe cei ce nu-i placeți, ci cu o soluție infinit mai bună și umană pentru a vă îndrepta odată ce v-am făcut oameni și raționali ? Nu puteți avea o inimă care să simtă și adulmece ca și a Mea normalitatea iubirii, adică aceea că e imposibil să torturezi în iad oameni cărora le declari iubire și tocmai i-ai creat și îți sunt fii și fiice, ca pedeapsă și ambiție de a pune la punct copiii care nu cred în tine dar sunt pașnici, imposibil de amestecat la tortură cu criminalii odioși care culmea, când sunt prinși se roagă de iertare și ajutor Mie în genunci în celule, devenind habotnici și bigoți în închisoare pentru că nu mai au de ales ?
35) Toți hoții și bandiții, criminalii siniștri și escrocii îi vezi cu Biblia în mână la zdup pentru că se căiesc murdar și grețos pentru Mine, tocmai pentru că nu mai au nici o opțiune a libertății lor de a face rău din plăcere și convingere dar în închisoare sunt ca niște hiene plouate și urât mirositoare care plâng căite în capcană. Voi credeți că eu pedepsesc în iad oamenii care nu cred în mine dar sunt pașnici și umani, infinit mai umani decât fundamentaliștii religioși care pornesc războaie numite culmea sfinte, care pornesc cruciade în numele Meu ca să îmbuneze și aducă pe alții pe calea lor religioasă ce îi zic ei dreaptă ? De ce ați dori să vă închinați unui satrap care pedepsește cu tortura iadului creaturile create ? Credeți că asta-i tot ce-i drept și just ce puteți gândi despre Mine și că puteți josnic să-mi însăilați astfel Numele în Cartea dreptelor învățături numită Biblie plină de nonsensuri puerile de la aceea că am creat întâi ziua căreia i-am zis lumină și noaptea căreia i-am zis întuneric și abia apoi am creat soarele care să fie luminătorul zilei și luna și stelele care să fie luminătorii nopții fără să gândiți că astea sunt legendele oamenilor preistorici ignoranți și fără știință care așa își imaginau ei crearea lumii și fără să vă imaginați că teoria cu lumina care trebuie să fie despărțită de întuneric, la poli nu se aplică, unde e șase luni zi și apoi șase luni noapte ? Cum stați cu aplicarea teoriilor Bibliei referitor la zi și noapte în acele teritorii polare ? Credeți că asta-i just, anume tot ce credeți voi despre mine, că-i pedepsesc pe eschimoșii de la poli care nu cred în explicațiile Bibliei despre ziua și noaptea despărțite în fracții pe durata a 24 de ore când acolo e noapte și zi câte șase luni alternativ și eu nu am cum să pedepsesc eschimoșii că nu țin post și mănâncă carne de focă mereu când vânează pentru că nu au altceva ce mânca ? De când și de ce mă bănuiți voi de torturarea ființei creată de Mine ? De când a iubi are de-a face ceva cu răspunderea și infamia de-a decreta agonie fizică și sufletească pentru eternitate copiilor Mei ?
36) Voi credeți că cei ce nu cred în Mine se duc în iad, nu-i așa ? Iar pe voi ce vă tociți genunchii și vă închinați mie din instinct, nu din rațiune și gândire vă trimit cătinel în Rai, nu-i așa ? Și asta credeți voi că e tot ce e înțelept, just și-mi atribuiți Mie ? Și asta credeți voi că trimițând ateii și scepticii în iad, asta e justiție și pedeapsă ? Ateii nici nu știu că eu exist, nici habar n-au și nici nu le pasă. Aș putea să fiu eu profund insultat și supărat pe ei pentru asta ? Ar trebui să mă jignească asta în concepția voastră ? Atâția oameni sunt pe lume, ei nici nu știu și n-au de ce să știe unii despre alții că există. Ar trebui să se simtă insultați fiecare că altul de la capătul lumii nu știe despre el și nu crede în el și nu-l iubește ? Atunci, pentru că v-am făcut după asemănarea Mea, cum oare credeți voi în Mine dar gândiți că sunt un monstru care trimit oameni la osândă pentru a fi torturați și încă veșnic în iad pentru că nu cred în Mine ? Găsesc asta ca o incredibilă insultă din partea voastră la adresa mea și astfel mă jigniți îngrozitor. De ce aș vrea să fiu înconjurat în Rai de cineva ca voi ? De mii de ani ați umplut cărțile sfinte cu aceste interpretări și tălmăciri barbare ale măsurii binelui și răului și răsplății pentru ele, cu aceste crezuri strâmbe despre mine, dând drumul atâtor religii contrare și potrivnice una alteia prin canoanele și regulile lor antagonice în care mă implicați în maniera de-a fi tocmai Eu care sunt iubire pură, cel ce pedepsește cu tortură veșnică pe ființele create din iubire și pentru iubire...!
37) De ce m-ar deranja ateii și scepticii care nu cred asemenea inepții nedrepte despre Mine ? Ce rău îmi pot pricinui ei și ce jignire prin necredința lor de natură pur umană și normală pe care au dreptul și libertatea să o aibă pentru că Eu i-am creat cu această libertate, eu le-am dat instinctul de-a mă iubi, percepe sau nu potrivit puterii și voii lor, eu i-am creat astfel or voi nu puteți spune că dacă unii sunt necredincioși în Mine asta înseamnă că Eu Dumnezeu am făcut lucruri imperfecte ? Toți în contrariile lor nu apăreau pe lume fără voia Mea. Or voia mea de a crea oameni care au devenit necredincioși în Mine o considerați nedreaptă ? Nu înțelegeți că abia cei credincioși, abia cei rătăciți în vanitatea subiectivă a unei credințe contrare alteia pot greși și mă pot supăra prin izolaționismul și totalitarismul lor de castă ? Credința romanilor în zeii lor nu i-a împiedicat să-l tortureze pe Iisus pentru că era de o altă credință ce o și propovăduia tenace, ceea ce i-a iritat la culme și Mi l-au prins și ucis în chinuri. Toate cărțile sfinte din cultul și religia voastră regională au fost scrise de oameni credincioși ca și voi. La fel au făcut și cei din alte neamuri și religii contrare alor voastre. Ei au mâncat, băut, dormit exact ca voi. Ei au avut fiecare în contrariile lor ideile și imaginația LOR despre cum arăt și cum sunt, folosindu-mă în religie ca să-și justifice preferințele religioase regionale. Ei M-au folosit ca să proclame că ideile și opiniile lor religioase sunt adevăr obiectiv, că credința lor e cunoaștere, că imaginația reacțiilor chimico electrice din neuronii lor este revelație a adevărului despre descoperirea Mea ! Cum credeți că nu m-aș putea simți jignit de atâția cu atâtea religii contrare și disprețuitoare una alteia ce cred atâtea nonsensuri despre Mine și îmi implică Numele la bunul lor plac și după slăbănoaga lor minte ? Cui vă închinați voi cu adâncă plecăciune și respect care exagerează și mă intimidează a silă în obsesiva voastră practică de a vă prosterna și gudura nedemn ca niște câini toată ziua la picioarele mele ? Voi nu vă închinați Mie, vă faceți numărul mimetic și instinctual dar nu aveți bunul simț și imaginația de a gândi că m-am plictisit de atâtea miliarde de rugăciuni adresate de ființe create de Mine pe nedrept înfricoșate de Mine și care voluntar se intitulează robi ai Mei când eu nu vă privesc ca un stăpân de sclavi și nu am "biciul Lui Dumnezeu" la spate cum scârbavnic gândiți despre Mine ci am înțelegere, infinită înțelegere și altă soluție divină a conceptului de justiție și pedeapsă.
38) Voi vă închinați dumnezeului imaginației popoarelor preistorice, toți normal ignoranți pentru că așa au fost vremurile cele înapoiate, spiritul și rațiunea omului erau la început, îmburuienite și oxidate de incultură și ignoranță, apoi oamenii au început, unii, foarte puțini să gândească. În rest oamenii așa erau în preistorie, neștiutori, obscurantiști, speriați de fenomene naturale deci de Mine. Toți în toată istoria și-au folosit ideile lor ca să-și afirme influența și puterea peste masele ce trebuiau potolite politic, cultural și moral și să știe de frică, să trăiască sub ascultare că dacă sunt neascultători și cârtesc puterii și stăpânirii îl supără pe dumnezeu care îi va pedepsi pentru revoltă că nu primesc dreptate și se scutură violent de jugul oprimării încălcând statutul blând al omului smerit religios și cuminte, dezabuzat, care mânie pe dumnezeu cu păcatul neascultării și care mai bine tace și face ce zice stăpânul, cezarul și cade ca vita-n jug decât să tulbure lista cu păcatele neascultării inventate de voi.
39) Eu unul pot vorbi cu cei ce nu cred în Mine, mai liber și degajat, mai cu plăcere și satisfacție căci ei nu sunt plini de vanitatea unor prejudecăți religioase subiective și înguste, exclusiviste și fundamentaliste, sunt deschiși la minte și se poate discuta cu ei fără bariera insurmontabilă a urii și disprețului de castă și tagmă religioasă ce în sine fiecare se crede și umflă în pene a fi supremă și mai bună. Iată, pot discuta cu cei necredincioși pașnici și cuminți, chiar și cu criminalii odioși care culmea, la ananghie se întorc la credință pentru că nu mai au de ales. Pot discuta cu cei buni la suflet care nu cred în Mine, pot discuta mai liber și degajat cu ei căci nu au toate aceste tare contrare și beligerante religioase impregnate în inima și ADN-ul lor religios, nu au ADN religios, nu sunt bolnavi de dispreț și ură în ei față de cei de altă credință, lege sau simțire. Pot vorbi cu cei ce nu cred în Mine dar sunt blânzi și sunt oameni și nu bestii periculoase îndoctrinate religios și pot merge demn pe drumul liber și frumos al comunicării noastre prietenești. Pot avea o relație frumoasă cu cei ce nu cred în Mine, pot fi prieten de la egal la egal cu cei neîndoctrinați religios. După dreptatea voastră ce credeți că ar trebui să fac cu cei religioși ce mă jignesc cu închinarea lor fără noimă de mă cred monstrul universului care-și condamnă copiii la tortură veșnică numai pentru că nu cred în el ? Ce să fac cu voi, cei credincioși, de toate credințele diferite și îndeobște contrare ce mă amestecă ?
- Să ne spui adevărul Doamne, să ne înveți !
- Să vă spun adevărul, lașilor, fricoșilor ce vă târâți în fața mea murdari de teamă să nu îmi cășuneze pe voi să vă bag ca un satrap fundul în iad ? Nu sunteți voi definitiv compromiși în fața Mea jignindu-mă cu această atitudine de mă credeți zbirul de serviciu al universului ?
- Nu Doamne, căci nu ne e frică de Tine !
- Cum ? Nu vă e frică ?
- Ăăăă... Nu !
- Bun... Așa mai veniți de-acasă !
SFÂRȘIT
(Text construit pe baza unei replici finale dintr-un videoclip al youtuberului Darkmatter 2525 care spune : "Nu ne e frică de tine Doamne !")
