144) CÂND DUMNEZEU A FOST COPIL
Când Dumnezeu a fost copil, evident că s-a jucat ca noi toți cu jucării : mașinuțe, urși de pluș și alte jucării. S-a jucat cu ele până le-a stricat pe toate cum le-am stricat și noi când am fost copii. Toate, aruncate în pod, prăfuite, cu arcuri rupte și baterii consumate. Noi cei de azi, în putere încă, nu ne putem imagina o zi când bătrâni și bolnavi de demență și alzheimer vom fi doar niște jucării stricate duse inutil în spital și vom uita câți ani avem și cum o cheamă pe fiica noastră care se va uita la noi cu inima frântă și cu ochii în lacrimi. Jucării stricate ale Lui Dumnezeu vom fi când vom îmbătrâni, jucării cu care El nu se mai joacă fiindcă s-a făcut mare. Internați și transportați între azil și spital vom fi niște cazuri închise, jucării stricate abandonate de Dumnezeu care s-a făcut mare și nu mai are timp de bătrâni când are atâta treabă cu miliarde de bebeluși ce trebuie să-i crească în burticile mamelor lor ca să devină și ei într-o zi jucării stricate abandonate de Dumnezeu. Iată viața, cadoul primit de la Creator, explicată radiografic, ca să înțelegem exact unde ne aflăm și către ce ne îndreptăm. Cum nu ne putem împotrivi viitorului nostru demolator, singura răzbunare în avans pe spectrul stigmatului decrepitudinii bătrâneții ce ne așteaptă cu demență senilă, accident vascular, infarct sau cancer este să ne scuturăm ca de un vis urât, să ne așezăm mai confortabil în fotoliu, să ascultăm colinde de Crăciun și să bem o cafea sau un pahar de vin sau chiar două apoi să privim pe fereastră în așteptarea lăstunilor care or să vină la primăvară din țările calde. Și să ne bucurăm "de-această zi ce mâine nu va mai fi", și "ca niște copii să așteptăm dimineața și până la lacrimi să ne fie dragă viața" (vorba lui Grigore Vieru).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu